The Terrorist

Capitolul 23

 In mai putin de doua secunde, gardianul vine si imi prinde mainile si ma duce inapoi la locul de interogare. Ma asez pe scaun inainte sa-i incuvintez din cap lui Brad ca am terminat. 

-Bun, putem incepe? Spune el, iar eu dau din umeri in semn de "cum vrei"

 -Cum de s-a intamplat sa o rapesti pe Abbie? Intreaba el, iar imaginea primei noastre intalniri imi apare in minte.Raman tacut iar Brad decide sa treaca la urmatoarea intrebare.

 -I-ai facut vreun rau? 

-Nu. Spun simplu, dar totusi gandindu-ma la cateva dati in care am fost mai agresiv cu ea. Nu e vina mea, fata poate fii foarte enervanta, dar totusi atat de superba.

  - Esti sigur? O sa o interogam si pe ea. Daca aflam ca minti, s-a zis cu tine, Bieber. 

 - Intreab-o. Dau din umeri si ii zambesc. Stiu ca niciodata nu ma va turna. Simt asta.

 - Cu cine lucrezi? Se sprijina cu mainile de masa uitandu-se la mine incruntat.

 - Singur. Pe cont propriu. 

 - Nu prea cred. Nu aveai cum sa scapi asa usor daca nu aveai ajutoare.

 - Crezi ca eu sunt pampalaii aia pe care ii prinzi tu? Rad. 

 - Nu schimba subiectul si spune. 

 -Ai fi surprins de ce sunt in stare. De fapt, cred ca stii deja, dar nu vrei sa accepti adevarul

- Te-am prins. Nu mai esti in stare de nimic. Se uita la mine mandru. 

 - Huh. Ranjesc. Macar acum sa te simti bine. Toate celelalte cazuri au fost niste esecuri, pun pariu. 

 - Revenind. Ofteaza. Cu cine lucrezi?

 - Pe cont propriu. Ti-am spus.  

  Brad ofteaza lung si se aseaza inapoi pe scaunul lui.

 -Daca cooperezi cu noi, o sa fie totul mai usor. Spune el. 

-Cooperez, exact ca in seara aia cand ne-am intalnit la bistro, cazinoul ala fain din L.A. Ma ridic si ma apropii de el ca sa-i pot sopti cuvintele. Brad inghite in sec incepand sa se agite putin. 

-Esti o jigodie. Spune scuipand cuvintele. Ranjesc aratandu-mi dantura si ma asez inapoi pe scaunul meu. 

-Am terminat aici, du-l in celula. Spune si se ridica dupa scaun inainte ca gardianul sa ma ia practic pe sus pana la iesirea din incaperea asta.  

  -Pot sa merg si singur. Ma smucesc din mainile gardianului care ma injura de cateva ori. Ma impinge in celula şi o incuie cu 2 lacate apoi se aseaza pe un scaun si sta de paza, holbandu-se la mine.

 - O sa faci inchisoare pana putrezeşti. Rade punandu-si mainile in san. 

 - Eu tot nu inteleg cum de ai scapat mereu. Adauga paznicul uimit apoi isi scoate telefonul vazand ca nu spun nimic.  

  Perspectiva Abbie In timp ce ma zvarcoleam prin pat, cautand o solutie o aud pe mama cum ma striga alarmata de jos. As fii vrut sa o ignor, dar m-am decis sa ma ridic din pat si sa cobor sa vad ce vrea. Ajung la ultimele doua trepte, si o vad pe mama stand in fata usii larg deschise, cu doi politisti pe partea cealalta."Asta nu poate fi de bine". Spun in sinea mea si ma alatur mamei. 

-S-a intamplat ceva? Spun mai mult soptind.

 -Da domnisoara Rush. Trebuie sa veniti pana la sectie sa depuneti o marturie. Daca pana acum am crezut ca mi-a mers prost, acum totul parca se sfarsea.

 -Eu? De ce? Spun avand vocea tremuranda.-In legatura cu rapirea ta si arestarea lui Justin Bieber.La auzul numelui lui, picioarele mi se inmoaie si sangele incepuse sa-mi pompeze in vene. 

-In regula. Spun incercand sa par calma. Dau din cap gandindu-ma la o minciuna pe care as pute sa o spun.Cu siguranta nu aveam de gand sa-l torn pe Justin, chiar daca ar merita asta.  

  Ajunsa la sectie, ma asez la o masa şi in timp ce Brad intra pe usa si mi se alatura.

 - Buna, Abbie. Zambeste si isi incruciseaza degetele. Dau din cap, salutandu-l. 

 - De ce te-a rapit Justin?

 - Habar n-am. Intreaba-l pe el, nu pe mine. Tremur toata incercand sa ascund adevarul. - Nu ii tine partea. El e omul rau aici. Nu noi.

 - Inteleg. Dar chiar nu stiu motivul. Dau din umeri sperand sa nu se prinda ca mint.

 - De ce nu te-ai opus? 

 - Pardon? Ma enervez si ma ridic de pe scaun. Crezi ca nu am vrut sa scap? Chiar crezi ca as fi vrut sa iau parte la crimele unor oameni nevinovati inclusiv a tatalui meu? Crezi ca nu m-am zbatut? Si degeaba. Mereu era acolo. Omniprezent. Asa ca am renuntat si am lasat soarta sa decida ce se va intampla. Deja cred ca se gandeste ca dramatizez prea mult, dar asa era.

 - Stai jos, te rog. Ma asez şi imi dau ochii peste cap. 

 - Ti-a facut ceva?

 - Ce sa-mi faca? - Batut, violat, a fost agresiv? 

 - Nu, Doamne. Raman socata. Intr-un fel m-a violat dar nu aveam sa spun asta.

 - Cu cine mai lucra? Presupun ca i-ai cunoscut amicii. 

 - Deloc. E foarte secretos. De obicei nu ma includea in chestii de genul.

 - Stii pe cineva numit Ronald? La auzul numelui ma panichez putin dar imi revin in cateva secunde. 

 - Nu.. cine este? Cel cu care face afaceri Justin? 

 - Asa credem. Are cateva mandate şi e implicat in unele chestii.  

  Dau din umeri parand cat mai neinteresata. Stiu ca asta ar face Justin.

 -Nu am idee. Intotdeauna a fost singur. 

-Singur? Dar de Mike Gonzales ce spui? 

-Numele asta ma face sa tresar, aducandu-mi aminte de toate rahaturile pe care mi le-a facut.

 -A fost implicat si el dar nu prea mult. Dau din umeri refuzand sa mai dau si alte detalii. Brad da din cap aprobator notandu-si pe un carnetel cateva idei.

  - Acum pot sa plec? 

- Esti libera. Intinde mana spre usa. 

 - Multumesc. Justin unde e?

 - Intr-o celula.

 - Pot sa-l vad? Incerc.. chiar daca stiu deja raspunsul.

 - Nu cred. De ce ai vrea asta? 

 - Doar asa. Mi-ar face placere sa vad cum sufera in inchisoare. Mint eu. Nu pot sa cred ca am zis asta.  

______________________________________________________

Gata si capitolul astaaa. E cam scurt, dar o sa ne revansam data viitoare. Speram sa va placa, nu prea am avut timp sa scriem. Sper ca dupa sarbatori si asta, sa putem rezolva astaaa
Love you♥♥