The Terrorist

Capitolul 18

  - Ce?! Se rasteste la mine si imi ia cartea de vizita din mana studiind-o atent. 

 - Nu esti in stare de nimic! Imi arunca cartea in poala şi apasa pe acceleratie. Sa arunci porcaria aia. 

 - Tot eu? Tu esti ala care face pe nebunul aici! Tu ai decis sa venim la firma. Nu eu! Ma uit la el nervoasa in timp ce conducea. 

 - Daca nu plecai de la usa, nu te intalneai cu asta! De ce trebuia sa fugi? De ce? Acum sigur ne urmareste.. da cu pumnul in volan.

 - Nu sunt propietatea ta. Era singura cale de scapare. Stii ceva? O sa il sun! La auzul cuvintelor mele, Justin imi ia cartea de vizita din mana, deschide geamul si o arunca. 

 - Esti nebuna. Adauga el inchizand geamul si concentrandu-se la drum.

  -Tu esti un idiot. Inceteaza din a mai pretinde ca totul trebuie sa fie ca tine. Accepta realitatea Din cauza rahaturilor tale s-a ajuns aici. Ma rastesc, linistea din masina fiind imediat acaparata de vocea mea. Ii trimit sageti prin priviri obervandu-i deja ticurile si gesturile nervoase pa care le avea.Strangea puternic volanul in pumni incordandu-si maxilarul, pieptul lui ridicandu-se foarte repede din cauza nervozitatii cu care inspira si expira aerul

 -Pana aici Abbie, m-am saturat de tine si de figurile tale de taratura. Cine ti-a permis tie sa tipi la mine? Te pot omora in orice moment! Tipa mai tare decat as fi crezut, luandu-si privirea de la drum, indreptand-o spre mine, avand doar o mana pe volan, iar cu cealalta imi strangea bratul privindu-ma demonic.

- Nu ma vei omorâ. Chiar tu ai zis ca ai nevoie de mine. Scancesc inchizandu-mi ochii din cauza durerii provocate de stransorii lui. Ma doare. Soptesc cu vocea tremuranda.

- Chiar crezi ca e de joaca?! Ma zguduie de 2 ori. Imi intorc capul spre drum si vad un tir in la 20 de metrii. 

 - Justin!!!!! Tip si ii fac semn sa se uite in fata. Nu mai apuca sa puna mana pe volan si tirul se izbeste de noi.    

  Masina derapeaza de pa autostrada, aruncandu-ne fix pe margina drumului.Impactul a fost destul de puternic, partea din fata a tirului izbindu-se de partea dreapta, cea a soferului. In momentul acela am simtit cum toata viata mea trece prin fata ochilor. De la prima zi de gradinita, la prima de scoala, apoi la prima mea zi de liceu, prima iubire, primul sarut. Le-am simtit pe toate in acele 3 secunde de agonie care m-au facut sa ma pierd.Airbeg-ul se deschide rapid, facand ca impactul meu cu parbrizul sa nu fie pe cat de dur parea.  

Il observ pe Justin care era cu capul lipit de geam si avea ochii inchisi. Oh god. Incerc sa ma ridic, dar nu pot. Deschid usa si usor ies din masina. Ma durea piciorul destul de rau. Merg pe cealalta parte schiopatand si deschid usor usa, Justin se lasa intr-o parte si cade in bratele mele. Avea o zgarietura la cap, dar nu era grava.Incerc sa il trezesc dandu-i doua palme peste fata dar nu deschide ochii deloc. Il scot din masina si il intind pe iarba umeda.

  Dumnezeule, ce e de facut acum? Ma panichez plimbandu-ma agitata de colo colo.Tirul care instrase in noi era putin mai incolo. Avea mici zgarieturi pe el, iar soferul era teafar si nevatamat.Iese speriat din tir si alearga spre noi privind masina, apoi pe Justin, dupa pe mine. 

-Dumnezeule, esti bine?Dau aprobator din cap, simitndu-mi picioarele ca de gelatina. Inca traiam intr-un soc.

 -Trebuie sa sun la salvare. Adauga el alarmat privindu-l speriat pe Justin care zacea intins pe iarba. 

-Nu! Spun destul de alarmata gandindu-ma in primul rand ca asta ar fii fost ceea ce ar fii gandit Justin.Dar daca eram eu in locul lui, probabil nu m-ar fi lasat sa mor.