The Terrorist

Capitolul 17

PERSPECTIVA LUI JUSTIN

Ieşim din apartament in graba, tinundu-i strans mana lui Abbie intr-a mea, tragand-o dupa mine. Ajungem afara si ii fac semn sa ma urmeze pana in spatele blocului imens, unde era o parcare mare subterana.

-Hai pe aici. Ii soptesc, coborand in intunericul orbitor, singura noastra sursa de lumina fiind doua becuri care palpaiau.

Imi intorc privirea in spate, ca nu cumva sa o pierd pe Abbie. O iau din nou de mana, tragand-o pana la mertanul negru cu care vom pleca de aici.

- E masina ta? Spune ridicandu-si o spranceana.

-E a lui Kyle, dar tot ce e al lui e si al meu. Ei bine era, nu stiu daca o sa mai fim asa bun prieteni dupa ce l-am snopit in bataie. Rad deschizand portiera apoi intru pe partea mea, asteptand ca Abby sa faca la fel. Pornesc motorul amabalndu-l putin. Zambesc larg inchizandu-mi scurt ochii. Ador suntetul asta. Masinile au fost prima mea pasiune, pana sa ajung in afacerile astea.

Ies din parcare, dand in sfarsit de lumina, si pornesc pe autostrada, in masina asezandu-se o liniste mormantala.

După 10 minute de linişte totală, teleofonul incepe sa sune. Il iau si raspund fara a ma uita cine e.

-Da? Spun destul de plictisit.

-Bieber, trebuie sa vorbim. Vocea alarmata a lui Ronald ma face sa ma trezesc la realitate.

- Ce s-a intamplat? Iar ai marfa? ranjesc, sperand ca el sa ma aprobe.

-Nu face glume de genul. Mişca-te la firma acum. E de rău. Ii aud vocea aproape tremurand.

-Ce e cu tine Ronald? Nu te-am mai vazut asa de speriat.

-Doar misca-te mai repede la firma si taci. Imi inchide in nas, lucru care ma face sa injur de cateva ori. Trantesc telefonul pe bancheta din spate si intorc masina dintr-o manevra.

-Schimbare de planuri, iubire. Zambesc privind-o pe Abbie cum sta in dreapta mea nedumerita.

Strang volanul puternic in palme, fiind atent la drum. M-a cam surprins tonul lui Ronald, parea, speriat de ceva sau cineva, si nu prea ii sta in fire. Ce poate fii atat de urgent incat sa ma cheme la firma in mijlocul zilei? Planurile pe care ni le facem pentru transporturi de arme si cocaina le aveam de obicei dupa miezul noptii cand suntem siguri ca nu mai e nimeni care sa ne urmaresca. Gandurile imi sunt intrerupte de vocea subtire si calda a lui Abbie.

-Justin, unde mergem? Sopteste inghitindu-si cuvintele in sec.

-Vei vedea. Adaug simplu privid-o cu coada ochiului apropiindu-ma de sediul nostru.

Opresc masina fix in fata, si cobor rapid din ea, asteptand-o pe Abbie. Incui masina si dau buzna pe cele doua usi din fata.

Ma duc direct in biroul lui, trangand-o pe Abby dupa mine, asta atragandu-i atentia asistentei blonde, facand-o sa alerge dupa mine prin holul cel mare, dabi tinandu-se pe tocurile ei de 17 cm. " Domnule, nu aveti voie sa intrati, domnul Ronald are un musafir." Tipa, vocea ei ascutita facandu-mi pe creier, dar o ignor continuand sa merg spre biroul lui Ronald. Intru direct fara sa mai bat, tinandu-i strans mana lui Abbie.
Ronald isi ridica privirea din dosarele pe care se uita, si s-o atinteste spre Abbie.

- Ce dracu?! Stii ca a trebuit sa vin din celalalt capat al orasului pentru tine nu? Spun pe un ton mai ridicat, asta scotandu-l din transa.