The Terrorist

Capitolul 11

  Un sunet asurzitor ma face sa pun mainile la urechi. Multe sunete de impuscaturi se aud din spate, gloantele trecand pe langa masina si in capota acesteia provocand un sunet puternic. 

 Inghit in sec privindu-l pe Justin care fierbea de  nervi.

 -Ce ne facem? Spun cu vocea tremuranda.

 -Vino aici. Spune simplu. 

-Ce? De ce? 

- Vino si nu mai pune intrebari. 

 Justin se da in asa fel incat sa pot veni in fata langa el. Isi scoate pistolul din buzunarul pantalonilor, uitandu-se daca e incarcat.

 -Tine volanul. Spune raspicat.

 Dau aprobator din cap dandu-ma mai aproape de el. Apuc volanul tremurand respirand greu. Trage o privire in oglinda retrovizoare fixandu-si ochii pe masina politiei. Derapeaza putin geamul si scoate pistolul dand doua focuri ranjind .

  Continui să mentin controlul mașinii iar Justin scoate din nou pistolul dar iese și el mai mult pe geam, mai trage de 3 ori și inchide geamul.

 - Gata, acum stai la locul tău calmã. 

 - Ce ai facut?

 - Le-am impușcat cauciucurile și n-o sã mai meargă mult așa. Râde.

 - Cum dracului ai nimerit iar ei nu pot? 

 - Asta inseamnã experiență, iubito. Ranjeste

 - Aham. Imi dau ochii peste cap și după realizez ca mi-a spus '' iubito ''

- Cum mi-ai zis? Mă uit la el. 

 - '' Iubito '' . Nu te flata, a fost doar de moment. 

 - Idiotule. Ii spun și imi indrept privirea spre geam putin ingrijorata.

     Peste câteva minute masina poliției numai era in spatele nostru iar eu acum mã simt ușuratã.  

  Ma intreb cum de reuseste mereu? Sa scapi de politie e foarte greu dar el a resuit sa faca asta in 10 minute.

     Gandurile mele imi sunt intrerupte de Justin care opreste masina pe marginea autostrazii.

-Ce faci? Il intreb privindu-l 

-Mergem pe jos, doar nu vrei sa ajungi la inchisoare, nu? Rade

 -Nu vad nimic amuzant in asta. Inghit in sec.

 -Nu te mai plange, nu putem risca sa mergem cu aceasi masina. Sunt sigur ca au mai trimis inca 20 de echipaje ratatii aia. Spune deschizand portiera aruncand privirea prin toata masina. 

 Oftez. Deschid portiera iesind din masina uitandu-ma la cerul senin si la soarele care stralucea pe cer. O sa fie o zi lunga. Spun in sinea mea  

  Este cald afară, chiar prea cald si probabil că mă voi topi. Il urmez pe Justin și cred că asta e șansa mea sã scap de el, adicã e la 2 metri in fața mea și aș putea sã fug, oricum nu se uită in spate. Mă opresc din mers și când vreau să mă intorc o voce ma intrerupe.

 - Să nu indrãznești sã fugi. Adauga avand inca privirea in fata.  Omul ăsta e imposibil, cum și-a dat seama. Se intoarce către mine și ma așteaptă apoi mă pune pe mine in fața lui. 

 - Ca să fiu sigur. Zâmbește ironic. Mă strâmb la el și ne continuãm drumul.  

  - Cum ți-ai dat seama ca voiam sa..? Spun balbaidnu-ma.