The Terrorist

Capitolul 13

- Am nevoie de un apartament in centrul orasului. Nu vrei sa stii prin cate am trecut. zice Justin proptindu-se de birou.

- Doar atat? Bieber, uneori ma dezamagești. Râde "domnul Kyle"

- Nu, mai am nevoie de cate ceva, dar o sa vin mai tarziu daca imi dai apartamentul.

Da aprobator din cap iar in urmatoarele secune, Kyle pune mana pe telefonul fix formand un numar. In mai putin de 5 minute secretara vine cu cheia de la apartament. Cred că Kyle asta are un bloc cu din astea, ca altfel nu inteleg legatura. Si acum ce are de gand sa faca? Sa ma incuie in apartament fara apa si mancare pana mor  dezhidratata? Nu cred ca imi place jocul asta pe care il face el, si cu siguranta si-a gresit persoana gresita cu care sa se joace. Nu vreau sa mai fac parte din toate planurile lui sau cine stie ce alte idei traznite de ale lui.

Dupa ce Justin ia cheia apartamentului, Andrew ne duce acolo, dar nu inainte ca Justin sa se imbratiseze frățește cu Kyle.

**

Ajunsi la apartament, care era lux total, Justin imi da ceva sa mananc din frigiderul care era plin, de parca eu as fi handicapata si nu as avea maini si picioare sa imi iau singura de mancare.

- Ma lasi singura aici? Ca ai zis ca mergi la Kyle dupa..

- Da, uita-te la televizor, fa-ti de lucru. Ai pe aici orice iti doresti, nu te vei plictisi. Vin repede. Spune si musca din sandwich, apoi se incalta si iese pe usa, auzind cum a incuiat-o de 3 ori. Incerc sa gasesc o cale de iesire. Caut o cheie de rezerva. Trebuie sa fie pe undeva. Scotocesc toate sertarele si dulapurile, iar cand ma duc sa ma odihnesc pentru ca obosisem, vad pe masa o cheie. Serios? Am cautat atat degeaba si cheia era chiar in fata mea.

Cobor si vad 2 matahale in fața ușii. Iau o bucată de lemn din apartament și ii trantesc una in cap negrului, iar celuilalt ii dau un picior la mostenitori și cade jos. După ce scap de ei incep sa fug cat de repede pot, pana ma simt destul de sigura ca am scapat de totul.

Perspectiva lui Justin

Intru in birou și ne salutam din nou. Dupa ce discutam despre cateva lucruri din copilarie si despre familie, incep afacerile.

- Am nevoie de canabis, neeaparat. spun eu foarte sigur ca nu va accepta.

- Nu am cum, Bieber. Nu pot sa iti dau.
- Ba poti, nu te juca cu mine! Esti al dracu de bogat, nu ca eu n-as fi. Dar ai o duzina de canabis si il pastrezi ca sa ce? Sa il lasi acolo in depozit! Ma ridic de pe scaun revoltat. Eram sigur ca asa o sa faci, ca esti un las si ti-e frica de politie, de asta inca il ti ascuns acolo!

- Bieber, afacerile sunt afaceri. Nu am cum sa-ți dau canabis fară ceva in schimb.

- Ce vrei in schimb?

- Pe fată. Ranjește

- Asta nu se va intampla. Nu-ți mai face vise. Nici macar nu s-ar uita la tine.

- De ce nu? Frumos sunt, bogat sunt, ce mai trebuie? Râde.

Ma ridic și ma duc la el, scotand pistolul.

- Dacă pana maine nu imi aduci ce am cerut, o incurcam clar?

- Chiar crezi ca un pistol ma sperie?

- Am sa iti rup capul pricepi? Il iau de barbie. Pana maine, canabisul sa fie la mine, altfel il chem pe Ronald, și nu cred ca vrei sa ai de a face cu el, din nou.

- Bine jucat, mâine o sa il ai. Doar nu il implica pe Ronald.

- Mai vedem noi. Trag cu pistolul in podea și il vad cum tresare, apoi plec.