The Terrorist

Capitolul 22

  

Ne indepartam usor de hotel, luand-o prin spatele acestuia, asigurandu-ne mai intai ca nimeni nu ne urmareste.Justin era foarte concentrat si serios, iar eu tot ce faceam era sa incerc sa-mi tin prospul pe mine.Chiar daca era vara, si afara era foarte cald, briza ce adia ma infrigura.

 -Justin, ce o sa facem acum? Zic intr-un final rupand linistea dintre noi.

   Se opreste introcandu-si privirea spre mine, parca incercand sa gaseasca ceva sa-mi spuna. Puteam observa ca e putin nesigur in ceea ce face acum, dar eu sper sa aiba si un plan B. Sirenele unei masini de politie se aud din departare, asta facandu-ne pe amandoi sa tresarim, si sa sarim in spatele unor tufisuri foarte mari si stufoase, care din fericire ne acopereau complet.  

  - Nu face galagie. Imi sopteste incet. Dau din cap si asteptam ca masina de politie sa treaca, dar in a 2-a secunda il vad pe Justin jos, langa mine. Ma intorc si observ politistul inarmat. Incerc sa il trezesc pe Justin dar nu dadea niciun semn.

  Politistul ma ridica de pe jos si se uita la mine ingrijorat. 

 - Nu stii cate griji si-a facut mama ta. Nu zic nimic. Doar inghit in sec si ma uit cu coada ochiului la Justin sperand sa se trezeasca Dar nu a fost asa.  

  Imi musc puternic buza inferioara abtinandu-ma sa nu plang. Imi era teama, nu stiam ce sa fac, si ma simteam si mai stanjenita de felul in care aratam. 

-Ce o sa se intample cu el? Soptesc avand vocea ragusita.

 -O sa primeasca ceea ce merita. Adauga dur dar simplu inainte sa-si scoata din buznar o statie si sa cheme cateva echipaje la locul cu pricina.

     In scurt timp mai mult de 5 echipaje si o ambulanta sosesc la locul zis de politist. Politistii dau navala si-l ridica pe Justin care era amortit pe iarba, aruncandu-l ca pe un sac de cartofi in masina pe locurile din spate. Nu, asta nu se poate intampla. Cum de s-a ajuns pana aici? Nu vreau sa-l pierd, nu acum cand totul parea sa fie bine intre noi! La dracu cu toata siutatia asta. La dracu cu tine Bieber si cu toate problemele in care intri.

   Unul dintre politisti ma duce la ambulanta care tocmai sosise, pentru a imi verifica sanatatea. Nu-mi pasa de nimic in momentul asta, vreau doar ca Justin sa fie bine.Gandesc incercand sa opresc intepaturile din colturile ochilor.  

  - Vreau sa merg cu el.

 - Nu ai cum, Abbie. Trebuie sa te intalnesti cu mama ta si vei merge acasa unde esti in siguranta. - Care e problema ta? Ma rastesc. 

 - Ce? Ridica sprancenele uimit.

 - Am zis ca vreau sa merg cu el. O sa ma duc.

 - Nu. E periculos. Neasteptat de periculos.

 - Am stat cu el atata timp si inca sunt vie. Chiar ti se pare ca e periculos? 

 - Da. Acum termina. Nu apuc sa zic ceva ca o aud pe mama cum ma striga.

   " Abbie! Fetita mea!" Ma ia in brate strans.

 - Eu am chemat-o. Ai nevoie de companie. Ma uit urat la el in timp ce mama ma imbratiseaza

 - Hai acasa. Ma ia de mana si ma trage la masina. Cum esti? Ai patit ceva? Sper ca nu ti-a facut nimic criminalul ala! Doamne! Ofteaza in timp ce cauta cheia de la masina. A pus mana pe tine?! Unde ati fost pana acum!? Continuand cu intrebarile, incepe sa ma enerveze asa ca tip la ea si ii spun ca nu am nevoie de interogatoriu acum. Se uita nedumerita dar tace si porneste masina.