[UPDATED]For his dangerous feelings (One Direction Fan Fic)

Cap 6: Even if we're not with each other at all

"We'll be with each other all the time, even if we're not with each other at all." 

― Nicholas Sparks, Dear John

Harry's P.O.V.

Cand ne-a fost ingaduit sa plecam, am fost intrebati daca vrem o escorta. Iar eu am refuzat asta categoric. Am luat-o pe Jess si am dus-o acasa la mine. Tot drumul s-a uitat tacuta, in gol, prin geamul lateral. Avea mainile pe genunchi iar gura inchisa, ca si cum nu ar fi vrut sa-mi vorbeasca. Mi-as fi dorit sa-i pot spune ceva, dar gura mea era la fel de uscata ca a ei.

Ar fi trebuit sa le spun politistilor despre Grey. Despre faptul ca Jessica fusese prostituata, ca il cunostea si ca ii era frica de el. Dar erau niste lucruri care imi scapau si vroiam sa imi dau singur seama despre ce e vorba. De ce l-ar fi accidentat Grey pe Josh, daca el si Bonnie ar fi venit oricum la spital?

Pana la urma, eu am ramas cu gandurile mele, iar Jess cu ale ei. Pana am ajuns acasa. Jessica nici nu a bagat in seama maretia vilei mele. Londra era plina de astfel de case. Dar nu asta mi-a atras atentia, ci faptul ca Jessica nu baga in seama absolut nimic. Nici faptul ca o luasem de mana, nici faptul ca o tarasem dupa mine pana in dreptul usii, nici faptul ca ii deschisesem usa si ii ingaduisem sa intre.

- Simte-te ca acasa, am incercat sa-i spun ca sa-i ridic putin moralul.

Privea in gol, in continuare. Asa ca am lasat balta ridicatul moralului si am strans-o la pieptul meu, plimbandu-mi buzele prin parul ei. 

- O sa fie bine.

Abea dupa ce a auzit asta, m-a imbratisat inapoi. Nu strans, asa cum o faceam eu, si dulce si firav. 

- Iarta-ma,mi-a soptit.

- Pentru ce? 

A inceput sa-mi stranga tricoul in pumni si sa-si indese capul in pieptul meu. Nu plangea, dar nu avea cum sanu-i aud vocea tremuranda. 

- Pentru problemele in care te-am bagat.

Am lasat-o sa stea la pieptul meu, cu bratele mele infasurandu-i trupul slab, in timp ce ma gandeam la un raspuns. Da, imi facuse probleme. Si, da, toate erau din cauza ei. Dar faptul ca m-am bagat in ele fusese alegerea mea. La inceput, fusese doar senzatia pe care mi-o oferise: ca si cum mi-ar fi golit memoria, ca si cum Emma n-ar fi existat vreodata. Recunosc, as fi fost in stare sa fac orice ca sa o am pe Jessica langa mine, daca asta insemna ca Emma mi-ar fi parasit deifinitiv gandurile.

Dar acum era altceva. Nu mai era vorba de Jessica, un instrument pe care sa-l folosesc contra amintirilor dureroase. Nu. Acum era vorba despre Jessica, fata care are nevoie de mine si de fratiorul ei mai mic pentru ca nu mai are pe nimeni altcineva. Fata care era lipsita de aparare. Fata pe care eram hotarat sa o protejez si sa o am. Pentru ca fata asta imi putea oferi mai multe decat Emma. Imi putea da si luna de pe cer, desi ea nu avea nimic. Si putea face asta pentru ca acum ea era luna de pe cerul meu.

- Inceteaza sa mai crezi ca esti singura. Raman cu tine orice ar fi, chiar daca asta inseamna sa rezolv cu mainile goale toate problemele pe care le ai. Ne-am inteles?

I-am cuprins barbia cu degetele si am facut-o sa ma priveasca. Dar ea a dat dezaprobator din cap.

- Nu intelegi...

- Nu, i-am taiat vorba. Tu nu intelegi. Sunt in stare sa-l aduc pe Josh teafar si nevatamat daca asta inseamna sa stai aici cu mine.

Am rostit ultimele cuvinte gandindu-ma la varianta de a o pastra aici, in casa mea, pentru a o apara mai usor. Dar apoi inima a inceput sa-mi bata nebuneste, ca si cum m-as fi temut de un raspuns dezaprobator. Ca si cum, daca ea n-ar fi ramas aici cu mine, as fi ramas singur si pustiit tot restul vietii.