[UPDATED]For his dangerous feelings (One Direction Fan Fic)

Cap 18: Forgiveness

Harry's P.O.V.

Tin minte ca nu a iesit prea placut. Si totul a fost cu atat mai rau atunci cand Emma i-a tipat lui Zayn sa ma lase in pace. A plecat nervos din camera, trantind usa in urma lui. Avea dreptate. Si eu as fi reactionat la fel daca el era in locul meu, iar Jessica in locul Emmei.

M-a apucat din nou de mana.

- Fii cu mine, Harry, a soptit ea slabita, inchizandu-si ochii de oboseala.

Nu aveam de gand sa inrautatesc situatia. Am lasat-o sa adoarma, fara sa-i raspund, iar apoi mi-am retras mana din a ei.

- Imi pare rau, am spus, mai mult ca pentru mine. Dar, indiferent de ceea ce a facut, Jess ramane pisicuta mea.

Am iesit din incapere si am reusit sa vorbesc cu Zayn . Chiar daca a inteles situatia, a dat absent din cap. Nu as fi vrut sa fiu in locul lui. Si ceea ce ma durea cel mai tare era ca Jessica fusese capabila de toate lucrurile astea. 

Will a venit fara Eleanor la spital, pentru ca a aflat tarziu ce se intamplase. A mers sa o vada pe Em, apoi a mers sa-l vada pe Angel. Am vrut si eu sa merg, dar, indiferent cat de intelegator ar fi fost Zayn cu ceea ce se intamplase si cu situatia, totul mergea pana la copil. Acolo, se oprea orice prietenie dintre noi. Iar asta insemna ca nu aveam voie sa-l vad cu orice chip.

Jessica era la parter si il ajuta pe Josh sa rezolve un puzzle, in timp ce eu eram la etaj, in camera ce fusese candva a noastra. Ma intrebam daca mai rezist o secunda fara ea. Daca aerul pe care il respir o  sa continue sa fie la fel de greoi. Nu mai puteam. Ajunsesem la capatul puterilor. Pur si simplu nu mai rezistam o clipa fara ea, asa ca singurul mod de a scapa de starea asta a fost sa merg jos, in camera lui Josh.

- Va distrati? am intrebat pe un ton zambitor.

- Oh, Harry! De tine aveam nevoie! Nu vrei sa ne ajuti putin? Jess nu se prea pricepe.

Am vazut-o pe Jessica muscandu-si buza de jos. Gestul ala mi-a ingreunat si mai mult inima. M-am asezat langa ea si am incercat sa dezlusim toti trei puzzleul. Era unul greu, asa ca am hotarat sa facem fiecare cate o particica. Cautam piesele in gramajoara si a fost destul de liniste un timp, pana cand eu si Jessica am nimerit aceeasi piesa. 

- Um... a facut Jessica, nestiind ce sa spuna. Te superi? Am... Am nevoie de asta.

- Si eu la fel.

Josh a ras atat de tare si de dulce, incat nu m-am putut abtine sa nu zambesc. In schimb, pisicuta mea se uita doar in pamant, neschitand vreun gest de bucurie.

- Cred ca partile voastre se potrivesc, a concluzionat fratiorul ei. Uniti-le, o sa-mi fie mai usor asa.

Si, in momentul in care le-am unit, am simtit degetele ei atingandu-le pe ale mele. A tresarit, vrand sa si le retraga, dar eu i-am prins mana. Mi-am impreunat degetele cu ale ei, simtindu-i palma peste a mea. Probabil ca se intreba ce se petrece, dar sunt sigur ca nu-i displacea senzatia, pentru ca nu mi-a dat drumul mainii chiar daca si-a mutat privirea in alta parte.

- De aici ma descurc. Mersi mult! Sunteti cei mai tari.

I-am dat drumul Jessicai si m-am ridicat in picioare. 

- Bine, uriasule. Daca ai nevoie de ceva, eu si Jess suntem in bucatarie.

Ea s-a uitat la mine, in sfarsit in ochii mei, total surprinsa. Am oftat si am facut un semn discret din cap spre usa. 

- Haide, i-am spus.

Am deschis usa si am iesit primul, iar cateva secunde mai tarziu usa s-a deschis din nou. A venit spre mine usor nesigura, iar cand a ajuns in dreptul meu, i-am cuprins mainile cu ale mele. Am tras-o mai aproape, apoi am oftat sub greutatea privirii ei.