[UPDATED]For his dangerous feelings (One Direction Fan Fic)

Cap 1: Let me go

Jessica's P.O.V.

Razele firave de lumina au patruns in incapere, trezindu-ma. Stateam aici, in bratele acestui baiat pe care nu-l cunosc, dar care ma tinea strans la piept in timp ce dormea. Era dimineata. Parul lui era ciufulit, dar arata la fel de chipes ca in seara precedenta. Onduleurile parului meu stateau rasfirate pe perna, atingandu-i usor obrazul. 

Oricine ar fi fost, era un baiat bun. Si-l apreciam. Nu m-a considerat o simpla prostituata de pe drum. Nu m-a obligat sa fac lucruri mai scarboase decat mi-as fi dorit, ci doar strictul necesar. Si nu m-a lovit. Nu mai tin minte de cand cineva a stat atat de mult in preajma mea fara sa ma raneasca. 

M-a facut sa ma simt... iubita. Stiam ca e doar o iluzie, dar mi-a placut sa cred in ea, chiar daca numai pentru o noapte. In fond, cine m-ar putea iubi pe mine?

Poate doar fratiorul meu pentru care ma zbat. Fratiorul pentru care ies noapte de noapte pe drumuri sperand la un bacsis sanatos. Fratiorul pentru care mi-as da si viata numai ca el sa se faca bine si sa creasca fara griji.

Dar fratiorul meu nu va avea niciodata o viata normala. Nu cu un tata betiv si o mama drogata. Sunt de acord ca am fugit in lume ca sa-i ofer micutului o viata mai frumoasa, si cu siguranta e mai bine decat langa parintii aceia, dar...

Dar s-a nascut cu malformatii la nivelul aparatului respirator. Malformatii grave. Tocmai fiindca in timpul sarcinii, mama, pe care o urasc atat de mult, a baut si s-a drogat. Datorita ei sunt acum obligata sa ascult ordinele "pestelui" meu, Grey, ca sa-mi pot hrani fratele. Datorita ei am ajuns sa ma culc cu barbati betivi, cu oameni de nimic, care nu plateau niciodata suficient cat sa pot intretine doua persoane. Datorita ei trebuia sa ma preschimb in fata rea si gata de actiune in fiecare seara.

Dar ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a trimis pe baiatul asta. Atat de bun si bland si cu sume atat de mari in portofel, cat sa ii cumpar intregul tratament fratiorului meu. Am indraznit sa-mi ridic palma si sa i-o astern pe chip. El ma tinea in bratele sale, dar nu cred ca era constient de asta. Parea sa doarma destul de adanc.

- Oare daca ai stii povestea mea, ai incerca sa ma salvezi? am soptit atat de incet, incat abea m-am auzit eu insami.

 Nu asteptam raspuns, dar l-am privit tacuta, incercand sa-mi imaginez un raspuns. Nimeni nu si-ar fi pus pielea la bataie ca sa salveze o prostituata pe care nici macar nu o cunoaste. 

M-am desprins din imbratisarea lui, cu grija sa nu-l trezesc. Eram goala, dar cu putin noroc, am gasit in baie un halat dragut, negru, pana deasupra genunchilor. L-am luat pe mine si m-am privit in oglinda. 

Dupa ce mi-am pieptanat parul cu ce am apucat de prin baie, m-am intors in camera doar ca sa-mi iau banii. Dupa asta, trebuia sa ies pe usa din spate si sa gasesc drumul catre casa, unde ma astepta micutul Josh, fratele meu.

Am intins mana catre camasa lui, inca intinsa pe suprafata patului. M-am straduit sa nu fac niciun zgomot, dar se pare ca el deja se trezise. M-a apucat de antebrat, privindu-ma nedumerit si putin somoros.

- Ce crezi ca faci?

Am tresarit, surprinsa. Nu am scos un cuvant pentru o vreme, dar cand in sfarsit am facut-o, m-am balbait. 

- E-eu... T-trebuie sa plec...

Privirea i-a devenit mai blanda. M-a tras deasupra sa si mi-a zambit dulce, insa imi era putin teama. Nu avea de gand sa ma lase sa plec? Dar cum ramane cu Josh? Cum ramane cu medicamentele pe care trebuie sa i le administrez? Cum va reactiona saracutul cand va vedea ca eu nu sunt acasa?