[UPDATED]For his dangerous feelings (One Direction Fan Fic)

Cap 17: Mommy's mistakes

Harry's P.O.V.

Nu imi venea sa cred ca am ramas blocati in locul asta. Inca nu imi reveneam. Stateam deja de, sa spun, trei ore aici si nimeni nu venise sa ne ajute. Prost moment sa-mi las telefonul acasa mi-am ales.

Il cautasem pe Josh prin depozit, daca tot ramasesem aici, dar era de negasit. Asa ca eu m-am rezemat de perete asezandu-ma in fund, iar Jessica si-a ales un loc cat mai indepartat fata de mine si s-a lasat in jos, strangandu-si genunchii la piept. Pare destul de ganditoare cand si-a asat capul pe acestia. 

Cred ca isi facea griji pentru fratele ei, la fel cum imi faceam si eu. Dar, pe de alta parte, gandurile mele nu erau numai la Josh. Imi era dor de pisicuta mea si mi se frangea inima de fiecare data cand trebuia sa fiu dur cu ea. Insa, doar pentru ca nu o puteam ierta pentru ceea ce a facut, nu inseamna ca n-o iubesc enorm de mult.

Cred ca asta ma distrusese de fapt. Nu accidentul Emmei era cel care m-a ranit cel mai tare, desi imi parea rau si pentru ea. Mai degraba, faptul ca persoana pe care o iubeam cel mai mult a fost in stare sa faca asa ceva m-a terminat. 

Unde disparuse fata inocenta pe care o vazusem in Jess? Fata aceea nevinovata care nu ar fi omorat nici macar o musca, unde era ea acum? Parca doar in somn mai parea sa fie fata aceea. Si totusi o iubeam. Daca nu as fi iubit-o, as fi dat-o afara din casa, chiar daca mi-ar fi fost mila de Josh si l-as fi pastrat o vreme. 

Eram sigur ca ea o impinsese pe Em de la etaj, dar nu eram sigur de ce. Daca fusese un accident si i-a fost teama sa spuna? Daca Josh a spus ca a vazut-o pe Bonnie doar ca sa nu-si piarda surioara?

Jessica si-a ridicat privirea. Chiar si de a distanta de la care o priveam, i-am distins ochii rosii de plans, chiar daca obrajii ei erau uscati. Nu voia sa o vad plangand. Oare de cate ori facuse asta in ultima vreme?

Am simtit cum umarul incepe sa ma doara din ce in ce mai tare si am gemut. Era de asteptat dupa cat m-am chinuit sa sparg usa. Mi-am pus mana peste umarul ranit si mi-am muscat buza ca sa nu gem din nou. Probabil ca observase asta, pentru ca Jess a inceput sa se apropie.

- Stai departe de mine! i-am strigat.

A ezitat un moment, dar a continuat sa se apropie.

- Esti surda?

Tot ce voiam in acel moment era sa o strang in brate, ignorand durerea. Dar nu-i puteam arata asta. Inca nu o iertasem pentru ceea ce-i facuse Emmei si nu stiu daca voi gasi vreodata puterea sa o fac.

S-a lasat in genunchi langa mine si si-a pus mana peste a mea, cea care sedea nestingherita pe umarul ranit. 

- Cred ca ti s-a umflat.

- Cred ca ar trebui sa te intorci in locul in care ai stat inainte. 

Si-a indreptat atentia spre nasturii camasei mele. I-a apucat si a inceput sa-i desfaca, dar eu m-am retras si am tipat la ea sa plece. 

- Inceteaza, mi-a spus ea stins. Inceteaza sa te mai porti asa cu mine. 

In momentul ala am simtit cum sufletul mi se rupe in doua si cum inima mi se face cat un purice. Am rezistat impulsului de a o trage de mana in bratele mele, dar in schimb am ramas fara reactie, lasand-o pe Jess sa-mi descheie nasturii.

Mi-a dat camasa jos si s-a uitat la rana mea. Nu arata prea bine. Cand m-a atins, am tresarit.

- Ce crezi ca faci?

- Incerc sa ajut.

- Atunci dispari.

Mi-am retras bratul. Imi dadeam seama cat de urat ma comportam cu ea, mai ales dupa ce isi pierduse fratele. Si eu eram ingrijorat in privinta lui. Dar asta nu inseamna ca am s-o las pe Jessica sa se apropie de mine din nou. Nu dupa ceeaa ce a facut.