[UPDATED]For his dangerous feelings (One Direction Fan Fic)

Cap 7: First time he said 'I love you'

Jessica's P.O.V.

Ma asteptam ca usa sa fie incuiata, iar eu sa fiu nevoita sa gasesc alta cale de intrare. Dar nu era. Asa ca am impins-o usor si am intrat. Nu am facut zgomot. Imi era si frica sa ma apropii de usa dormitorului unde eu si Josh adormeam seara de seara. Asa ca nu am deschis usa. In schimb, mi-am permis sa ma uit pe gaura cheii. Si inima mi s-a facut bucati.

Bonnie dormea linistita pe pat, alaturi de Josh. Iar el o tinea in brate in somn. In patul in care eu si Josh dormeam imbratisati in zilele de iarna, ca sa ne incalzim. In zilele de vara cand el adormea la pieptul meu doar de dragul surorii mai mari. Mi-am luat ochii de acolo si m-am lipit cu spatele de perete, lasandu-ma incet in jos. Lumea mea se naruia incet.

Parca nici nu mai voiam sa-l recuperez. Daca Bonnie avea intr-adevar sa fie o mama grozava? Josh ar fi iubit-o oricum, pentru ca el nu stia ce imi facuse ea mie. Si, chiar daca ma durea sa nu-l am langa mine, daca el chiar avea sa fie fericit alaturi de ea?

Gandul asta mi-a adus lacrimi in ochi. Le-am lasat sa curga in tacere, apoi mi le-am sters. Si mai era si Harry, pe de alta parte. Baiatul care nu stiu exact ce simtea pentru mine. Baiatul pentru care nu stiu exact ce simt. Stiu doar ca, atunci cand ma ia in brate, niciun rau nu ma mai poate atinge, iar atunci cand ma saruta, nu mai exista altceva inafara de mine si de el. 

Oare pot sa ma intorc la Harry fara Josh? Oare pot sa supravietuiesc eu fara fratiorul meu mai mic, atata timp cat stiu ca Bonnie o sa-l tina departe de lumea lui Grey? 

M-am ridicat in picioare si m-am indreptat spre usa de iesire. Nu mai aveam ce cauta aici. Chiar daca ma durea enorm pana si sa o gandesc, poate intr-o zi, Bonnie ii va fi o mama mult mai buna decat am incercat eu sa-i fiu pana acum. 

Am apucat clanta de la usa si am vrut sa o apas. De ce nu puteam sa o apas? Ochii mi se ingreunau iar gura nu putea sa tipe. Cineva imi pusese mana la gura si ceva - nu stiu ce - sub nas. Inainte sa ma intorc, sa ma zbat sau sa fac orice altceva, deja picam pe podea, intr-un somn adanc.

 Nu stiu ce s-a intamplat dupa aceea. Nu-mi pot aminti daca am auzit ceva. Dar cand m-am trezit, eram intr-un fel de subsol. Nicio fereastra, doar un bec slab aprins. Eram legata la maini, eram legata la picioare, dar nu si la gura. Ceea ce m-a dus cu gandul la un singur lucru: Eram intr-un loc unde nimeni nu ma putea auzi.

O persoana statea cu spatele la mine. Grey. Si nu era singur. Mai era cineva acolo. Cineva intr-un halat alb, pe care nu il recunosteam. Am incercat sa ascult ceea ce vorbeau.

- O livram si transata daca vrei. Atata timp cat esti dispus sa ridici suma.

- Imi trebuie vie. Am eu grija de ea astfel incat sa nu-i afectez organele.

Organele?

- Bun, a zis Grey. Si inca ceva. Ai grija la agitatiaasta media care s-a facut in juru' ei. S-ar putea sa ai probleme

Barbatul in halat alb a pufnit.

- Am verificat-o si e perfect sanatoasa. Nu ma intereseaza cat de multa lume o cunoaste. Ma intereseaza ca toate organele ei sa fie in stare perfecta.

- Dar baiatul? a intrebat Grey.

- Baiatul a avut probleme cu intreg aparatul respirator. N-am nevoie de plamanii lui atata timp cat ii pot folosi pe ai ei.

Si atunci mi-am dat seama ca vorbeau despre fratiorul meu. Despre mine. Despre organele noastre. Tipul in halat ma verificase, probabil in timp ce dormeam. Trebuia sa fie doctor. Dar nu un doctor care se are bine cu legea.

Nu inteleg. De ce ar vorbi cineva despre organele noastre? Ce poate face cu ele?

Transplant. Dar noi suntem vii, nu-i asa? Organele nu sunt preluate de la cei care nu mai au nicio sansa la viata? Dar probabil ca nu le pasa. Nici acestui doctor, nici lui Grey. Oh, nu! Nu! Nu-i pot lasa sa-mi ia fratiorul si sa-l omoare!