[UPDATED]For his dangerous feelings (One Direction Fan Fic)

Cap 21: Priceless moment to die

Jessica's P.O.V.

Nu pot sa descriu in cuvinte bucuria pe care am avut-o cand l-am strans pe Josh in brate. Nu pot, pur si simplu. A fost un sentiment prea puternic ca sa poata fi descris. Asta ca sa nu mai vorbesc de Harry, care era tot numai un zambet de cand micutul se intorsese acasa.

Cu toate astea, Josh era cel mai bucuros. Spunea ca ne simtise lipsa si ca mama era foarte rece cu el. Mai tarziu, dupa ce Josh plecase sa se uite la televizor in camera lui, am inteles de ce.

- Grey vrea sa se razbune, concluziona Harry, dupa ce-mi povestise tot ce stia de la Emma. Sper sa putrezeasca in inchisoare acum. Si sper sa nu aiba si alti prieteni psihopati care sa vina pe urmele noastre. 

Harry imi povestise de legatura cu Grey si trecutul sau. Tatal Emmei era un mafiot care voia sa-si omoare fiica si, in acelasi timp, prietenul cel mai bun al fostului meu sef. Dupa asta, m-am intrebat cat de mare a fost coincidenta ca fix Harry sa ma gaseasca si sa se indragosteasca de mine. El, al carui trecut se lega intr-un fel de al meu. Uneori, ma intreb daca nu cumva exista un destin in spatele a tot ce se intampla. Dar de ce ne-a adus impreuna daca oricum avea sa ne desparta? Daca oricum Harry urma sa aiba leucemie si sa moara?

Mi-am lasat privirea in jos, trista. Ca si cand mi-ar fi citit gandurile, s-a apropiat de mine, m-a pitit la pieptul lui si mi-a sarutat crestetul.

- N-am sa te parasesc niciodata, Jess. Niciodata. Nici macar dupa ce voi muri. 

- Dar o sa-mi fie dor...

- Stiu, zise el cu un oftat, apoi ma stranse si mai tare in imbratisare.

Imi mangaie parul in timp ce eu ma chinuiam sa nu plang. Apoi, a inceput sa tuseasca puternic. Si-a dus mana la gura, acum fiind plina de sange. Mi-a dat drumul si s-a refugiat in baie, iar eu l-am asteptat cuminte. Chestia asta se intampla foarte des in ultima vreme si ma intrebam daca nu cumva avea mai putin de trait decat spusesera doctorii.

A trecut o saptamana. O saptamana in care avusesem cosmaruri cu Harry mort, cu Harry ingropat. Ma trezeam urland, iar el mereu era acolo sa ma linisteasca. Nu mereu se simtea bine. In ultima vreme, nu se simtea niciodata prea bine. Dar era acolo, iar o data, a inceput sa planga cu mine. A varsat cateva lacrimi, incercand sa ma faca sa nu le vad. Era barbat, ii intelegeam orgoliul, dar mi-am asternut mainile pe obrajii lui si i-am sters lacrimile oricum.

In duminica aceea, totusi, Harry s-a simtit extrem de rau. Tusea continuu sange si voia sa verse, dar nu putea. Josh plangea, desi habar n-avea ce se intampla cu Harry si cat de grav este, asa ca l-am trimis in camera lui. Oricat de mult m-ar durea sa ridic tonul la Josh, nu puteam sa risc sa faca totul mai rau. Plansul lui ma inmuia, iar eu nu voiam sa fiu moale. Trebuia sa fiu perfect constienta si sa gasesc o solutie.

Asa ca am sunat la numarul de urgenta si in doar cateva minute, eram la spital. Am incercat sa invatcum se foloseste telefonul lui Harry si am cautat numele Emmei, ca s-o pot ruga sa-l ia pe Josh in grija in seara asta. Ea si Zayn au fost mai mult decat binevoitori cand a venit vorba sa-l tina pentru o noapte la ei.

La spital, doctorii si asistentele pareau destul de ingrijorate in privinta lui.

- Ce i se intampla? l-am intrebat pe doctor imediat ce a iesit din salon.

El a dat dezaprobator din cap.

- Am fost nevoiti sa-i inducem o coma temporara. Cred ca este mai grav decat credem noi. E posibil sa fie ultima lui sansa.

Mi-am lasat mainile sa-mi cada pe langa corp, neputincioasa. Ultima lui sansa? Dar nu apucasem sa ii spun tot ce aveam de spus. Nu apucasem sa fac tot ce era de facut. Nu puteam sa raman asa, neputincioasa.