[UPDATED]For his dangerous feelings (One Direction Fan Fic)

Cap 20: Safe for now

Harry's P.O.V.

S-a foit o vreme in bratele mele, nestiind ce sa spuna. Am admirat curajul cu care si-a retinut lacrimile, am admirat felul in care mi-a strans tricoul in maini, lasandu-ma sa imi inmoi chipul in parul ei. Nu spuneam nimic, poate pentru ca nu mai era nimic de spus. 

Nu am lasat-o sa stie ca mi-a gasit lista. Am lasat-o sa ma minta pentru ca, in felul acesta, n-am fi stat sa ne plangem de mila, ci am fi facut totul cu zambetul pe buze. Iar asta ne-a iesit impecabil, lucru pentru care ii multumesc lui Dumnezeu.

- Cum ti-ar placea sa ii cheme pe copiii nostri?

Glasul ei tremura in momentul in care m-a intrebat. Obrajii ei s-au umezit repede. M-am retras o clipa ca sa o pot privi in ochi.

- Jessica...

- Nu! a strigat ea, purtandu-si bratele spre gatul meu, in timp ce ma strangea in imbratisarea ei. Nu accept sa mori. N-ai sa-mi faci asta, nu-i asa? N-ai sa ma lasi singura. Tu nu o sa mori!

In clipa aia, ma simteam atat de gol pe dinauntru incat stiam ca daca o luam in brate acum, nu i-as mai fi dat drumul. Nu in noaptea asta, nici in ziua urmatoare, nici doua zile mai tarziu. Niciodata. Sau pana cand pielea mea va fi disparut de mult iar oasele mele nu vor mai putea face nimic decat sa o lase sa plece.

Trebuia sa fiu ferm acum. Gata cu visele. Gata cu sperantele. As fi ranit-o de doua ori mai tare. 

Asa ca i-am luat mainile din jurul gatului meu si m-am uitat adanc in ochii ei de un verde crud, plini de tristete. 

- Jessica, tu nu o sa fi niciodata mireasa mea. Noi doi nu o sa avem alti copii niciodata. Nu o sa-mi petrec restul vietii alaturi de tine si nu o sa imbatranim impreuna. Intelege asta!

Am fost cu mult mai dur decat am intentionat. Am realizat tarziu ca ii strangeam incheieturile atat de tare incat abia le mai putea misca. Am slabit stransoarea si i-am intors pur si simplu spatele. Si pe mine ma durea ceea ce tocmai ii spusesem. Si eu voiam sa apuc vremea cand ea va fi sotia mea. Si eu voiam sa am copii cu ea, sa imi petrec viata alaturi de ea si sa imbatranesc tot cu ea. Simteam ca Jessica era fata perfecta pentru mine, sufletul meu pereche. Dar la ce folos daca voi muri oricum?

Am inchis ochii, incercand sa ma calmez. Doua brate firave s-au atasat de tricoul meu la spate, apoi o cascada de par moale s-a lipit de acesta.

- Imi pare rau, a soptit Jess. Imi pare atat de rau...

Nu am imbratisat-o pe moment, pentru ca, trebuie sa recunosc, am izbucnit in plans. Era cel mai tacut planset pe care il pomenisem vreodata. Nu stiu cand a fost utima data cand am izbucnit in lacrimi in halul asta.

N-am dormit toata noaptea, iar spre dimineata, mi-am facut inima si m-am intors cu fata spre raza mea de soare si am sarutat-o pe frunte. Mi-am lasat mainile in jurul ei si am tras-o la pieptul meu. Dormea atat de adanc, incat nu a simtit. Am inceput sa-mi lipesc buzele de nasul, de obrajii si, intr-un final, de buzele ei. Erau saruturi scurte, finute, dar care se pare ca ii tulburasera somnul micutei mele.

A deschis ochii putin buimaca, dar cand am vrut sa o sarut din nou, de data aceasta putin mai pasional, m-a lasat si, chiar mai mult, mi-a raspuns din toata inima.

- Si mie imi pare rau, i-am spus in cele din urma.

Au trecut saptamani de atunci. Saptamani in care Zayn si Emma ne-au vizitat in fiecare zi. Zayn spunea ca regreta tot raul care s-a petrecut intre noi si ca ii pare rau ca si-a dat seama de asta atat de tarziu. Emma isi revenea putin cate putin, sau macar incerca. Invatase sa-l accepte pe Angel ca fiind copilul ei, chiar daca pe Zayn continua sa-l respinga. Mai mult, Emma nu ma mai vedea ca pe potentialul ei iubit, ci mai mult ca pe prietenul lui. Ceea ce am fost, oarecum, din totdeauna.