[UPDATED]For his dangerous feelings (One Direction Fan Fic)

Cap 5: I'm stuck on the ground

Harry's P.O.V.

Nu am adormit cu adevarat. Doar m-am intins pe pat si am inchis ochii, dar in realitate tot ce am facut a fost sa ma gandesc. Si, cel mai important, in dimineata asta nu era Emma cea la care ma gandeam.

Imi aminteam cu Jessica se uita confuza la telefonul pe care i-l dadusem. Cum am fost nevoit sa-i explic cum ar trebui sa-l foloseasca. Si mi-am dat seama ca ea, in realitate, nu avusese niciodata unul. Dar nu asta era principalul lucru care imi atrasese atentia. Ci faptul ca, in momentul ala, mi-am dat seama ca Jessica nu avea nimic si cel mai probabil nu avusese niciodata. Ca nu se putea descurca singura. Ca era doar o marioneta usor de controlat in mainile altora.

Am strans cearsaful in pumni de nervi. O foloseau ca sa stoarca bani din ea. O foloseau impotriva mea. O foloseau pentru ca nu stia sa se apere. Si, ce era cel mai rau, o putea folosi oricine.

Simteam ca trebuie sa am grija de ea. Trebuia sa o protejez de ce e mai rau. Si nu pentru ca s-ar putea sa fie din nou folosita ca sa-mi strice imaginea. Ci pentru ca nu stiu ce m-as face fara ea. Cel mai probabil as muri de dorul Emmei, la propriu. Dar atata timp cat Jess e in capul meu, aveam un nou motiv sa dau uitarii trecutul.

Ceasul indica ora unsprezece cand telefonul a inceput sa-mi sune. De obicei era Ryan, dar astazi era un alt numar. Am zambit si am raspuns.

- Da, pisicuto, am spus pe un ton fermecator.

I-am auzit tremurul din voce si rasuflarea intretaiata inca de dinainte de a vorbi. Dintr-odata, am regretat pana si tonul cu care i-am raspuns. Cand am vrut sa o intreb daca totul e in regula, a inceput sa vorbeasca. Avea un ton usor ragusit, ca si cum ar plange.

- Te rog... Te rog, ai grija de Josh. Nu-i lasa sa puna mana pe el. Vor sa mi-l ia. Te rog, nu-i lasa sa mi-l ia...

- Cine sa ti-l ia?! am strigat in telefon furios, ca si cum ea ar fi fost vinovatul. Jessica, ma auzi?! Cine vrea sa ti-l ia?

Respiratia ii era intretaiata si se auzea zgomotos. Nu a raspuns si am pus asta pe baza faptului ca am tipat la ea. N-ar fi trebuit. Mi-am dus mana la frunte si am oftat. Mi-am cerut scuze, dar niciun raspuns nu a venit din partea ei. Aceeasi respiratie intretaiata.

- Vin la tine. Acum.

- Nu... s-a auzit vocea ei firava, intr-un final. Du-te la spital. Ai grija de Josh. Nu-i lasa sa mi-l ia.

Era slabita. Ceva se intamplase. Am murmurat un "bine", dar in realitate nu aveam de gand sa ma duc la spital. Mi-am tras un tricou pe mine si o pereche de blugi negri si am condus pana in fata casei ei. Fiecare secunda departe de ea ma facea si mai agitat.

O folosesc pentru ca nu se poate apara. Aminteste-ti asta cand va fi nevoie sa ai grija de ea. Imi tot repetam asta in gand. 

Am deschis usa de la intrare. Plansetele Jessicai se auzeu inca din hol, asa ca le-am urmat grabit, pana in baie. Am deschis usa si am vazut-o ghemuita, cu fata in palme, goala. E adevarat ca zonele intime ii erau acoperite de maini si picioare, datorita pozitiei ei, dar nu am lasat-o asa. Mi-am dat jos tricoul si m-am apropiat de ea. Poate ca nu se mai auzeau plansetele ei, dar nu si-a ridicat ochii spre mine.

I-am intins tricoul.

- Puneti asta pe tine, am indemnat-o cu voce calda. 

Cand mi-a auzit-o, si-a ridicat fata si m-a privit, cu ochii uimiti. Se astepta oare sa fie altcineva? Altcineva inafara de mine? I-am pus tricoul peste maini, m-am ridicat in picioare si m-am intors cu spatele. Nu era ca si cum nu as ma fi vazut-o goala pana acum. Doar ne culcasem impreuna, pentru Dumnezeu! Dar nu am vrut sa se simta stanjenita fata de mine.