[UPDATED]For his dangerous feelings (One Direction Fan Fic)

Cap 19: Wishes come true

Jessica's P.O.V.

Stateam pe pervazul geamului, in camera lui Harry. Inca nu se trezise, desi doctorul spusese ca se va trezi curand. Dar doctorul a plecat acum o ora. Oare ar fi trebuit sa-l sun din nou? Poate ca intai ar trebui sa-mi fac ordine in ganduri.

Inca nu procesasem ce se intamplse azi. Cum Josh a fost smuls de langa mine, cum Emma a intrat brusc pe usa si a inceput sa tipe. Ceva fusese ciudat la modul in care tipase, ca si cand si-ar fi reamintit ceva. Dar, cand Zayn a luat-o de mana si a potolit-o, parea la fel de inconstienta ca inainte.

Si Harry incercase sa ma linisteasca, dar eu nu puteam. Nu il invinovateam ca il lasase pe Josh sa plece atat de usor, pentru ca mama lui era la mijloc. Si, fie ca o spune sau nu, stiam ca tine la ea. Dar m-am zbatut ca sa pot fugi dupa el. Atat de prinsa eram in treaba mea, incat nici nu am observat ca Harry incepuse sa tuseasca sange. 

Em a fost prima care a observat si care m-a dat la o parte. Cand Zayn a vazut, intr-un final, ce se intamplase, a preluat controlul. M-am speriat teribil cand am vazut sange pe bluza mea si cand am vazut ca Harry se dezechilibreaza si cade din picioare.

Au tipat la mine sa urc sus, asa ca asta am facut. As minti daca as spune ca nu m-a durut, dupa cate s-au intamplat azi. Dar, dupa ce au chemat un doctor si apele s-au mai linistit, Zayn a convins-o pe Emma ca e mai bine sa plece.

Angel nu era cu ei, dar nu am indraznit sa intreb daca a ramas cu Eleanor si cu Will. Nu mai avea absolut niciun rost atata timp cat in ochii lui Malik eram vinovata.

M-am ridicat de pe pervaz si m-am apropiat de patul lui Harry. M-am lasat in genunhi la marginea lui si i-am prins mana. Nu reactiona. Oare avea sa se mai trezeasca vreodata?

Leucemie. Doctorul care venise mi-a spus ca Harry a mai fost la el la cabinet si ca a refuzat un transplant important. Nu stiam care e treaba cu bolile, dar cand doctorul mi-a spus ca de leucemie se moare, lumea mea nu a mai fost la fel.

Mi-am amintit de Harry spunandu-mi ca, daca ma voi schimba vreodata si lumea lui nu va mai fi la fel cu mine in ea, atunci ar schimba lumea pentru mine. Mi-am amintit cum imi spunea ca sunt a lui. Aproape ca i-am auzit vocea in capul meu.

- Si mereu voi fi, am soptit bland, mangaiandu-i degetele cu ale mele.

Nu mai aveam lacrimi sa plang. Cred ca nici nu constientizam de fapt cat de grava e situatia.

In momentul in care am pus capul pe pat, am simtit ceva tare sub cearsaf. Mi-am ridicat capul si mi-am bagat mana sub cearsaf. Nu mai dormisem de ceva timp in acelasi pat cu Harry. Am scos o hartie impaturita, pe care scria "Inainte sa adorm (pe vecie)".

Mi-a venit sa plang, dar am strans din ochi si am despaturit foaia cu grija. Erau insiruite o gramada de numere si, in dreptul lor, cate o... dorinta? Am citit cu atentie. 

"Sa o invat pe Jessica sa cante."

"Sa ii arat Jessicai cat de distractiv este sa te bati cu apa."

"Sa ii scriu pisicutei mele o melodie si sa i-o cant."

"Sa o vad pe Jessica mireasa."

Erau mai multe tipuri de scris, ca si cum ar fi schimbat pixurile. Probabil nu notase toate dorintele intr-o singura zi. Poate le notase pe parcurs. Unele dintre ele erau taiate cu o linie, dar cele mai multe, nu. Lista continua si tot continua pana cand am realizat ca... toate dorintele lui aveau legatura cu mine. 

In seara aia am plans. Vreau sa spun, am plans ca naiba. Ampus foaia inapoi la locul ei si m-am cuibarit la pieptul lui. S-a trezit cam jumatate de ora mai tarziu, cand lacimile mi se uscasera pe obraji.