Jessica's P.O.V.
Mi-am lasat din nou capul la pieptul lui. Plangeam. Nu puteam sa accept faptul ca am omorat un suflet. Nu puteam sa ma obisnuiesc cu gandul ca propriul meu copil nu mai era. Ma durea. Si nu era numai durerea fizica pe care o simteam in abdomen, ci durerea pe care o simteam in suflet. Copilul meu a murit.
Harry isi lasase mainile in jurul meu, dar nu ma strangea in brate. Apoi, am realizat cat de gol era pe interior. Cum statea acolo, fara sa faca vreun gest, doar uitandu-se in gol fara vlaga in el.
Asa ca mi-am ridicat putin capul, cu ochii inca inlacrimati, si mi-am cerut din nou iertare. Dar el nu a reactionat. Nu a mai avut rost sa-l intreb daca e bine, pentru ca ar fi fost cea mai mare prostie din partea mea. Normal ca nu era bine. Nimic nu mai parea a fi in momentul asta. Mi-am sters lacrimile si mi-am ingaduit sa fiu puternica pentru el. Mi-am infasurat mainile in jurul gatului sau si i-am spus:
- Harry, uita-te la mine pentru o secunda. Doar... uita-te la mine.
Nu a schitat nimic la inceput, dar, intr-un final, a facut un efort si m-aprivit in ochi.
- O sa trecem noi peste asta cumva. Am dreptate, nu-i asa?
Si, chiar daca in momentul ala nu puteam sa ma gandesc la niciun mod de a trece peste, el a aprobat din cap. Si m-a strans din nou in bratele sale, sarutandu-ma pe crestet.
- Nu e asa. Poate n-o sa trecem niciodata peste. Dar poate vom invata sa traim cu asta.
Am simtit nevoia sa-mi cufund si mai tare capul in umarul sau. Si am stat asa o perioada, in liniste, pana cand el mi-a spus:
- Te iubesc. Chiar te iubesc. Si nimic in lume n-o sa schimbe asta, pisicuto.
- Miau, am facut eu, simtindu-i buzele lipindu-se de ale mele.
Cand Josh a intrat, l-am strans in brate si am inceput din nou sa plang. Stiu ca in ultima vreme plangeam cam mult, dar nu ma puteam abtine. As fi putut sa mor in accidentul ala si sa nu-i mai pot imbratisa niciodata. Dar acum ca asta nu s-a intamplat, am profitat ca sa-i imbratisez pe amandoi cat mai lung posibil.
Marvel urma sa mai ramana in spital doua zile, dar eu aveam sa fiu externata astazi, fara stirea lui. Harry le-a cerut doctorilor sa nu-l informeze, iar daca vrea sa ma vada, sa le spuna ca sunt inca instabila si ca nu pot primi vizite. M-a luat de mana dreapta, lasand-o pe cealalta pentru Josh, si ne-am indreptat toti trei spre casa.
Dupa ce Josh a adormit, Harry m-a purtat pe brate pana la etaj, in camera lui. M-a lasat pe pat si m-a invelit, dar nu s-a bagat sub cearsafuri langa mine.
- Am un concert in seara asta.
I-am prins mana intr-a mea.
- Atunci vreau sa vin si eu.
Mi-a sarutat buzele, fin si delicat, si m-a lasat sa-mi pun mainile pe obrajii lui. Si-a lipit palmele de soldurile mele, plimbandu-si buzele peste ale mele intr-un mod care ma facea sa-mi doresc mai mult. Asa ca am adancit sarutul, provocandu-i limbuta cu a mea. Ne-am sarutat o vreme, el contopindu-si pieptul bine facut de al meu, iar eu mutandu-mi mainile in jurul gatului sau. Am simtit iubirea pe care mi-o transmitea in acel sarut. Dorul. Dragostea. Lucruri pe care nu le-am mai simtit niciodata din partea cuiva.
- Mi-as dori sa te pot lua, mi-a soptit, eliberandu-si buzele. Dar mai bine te odihnesti. Si in seara asta chiar nu poti sa vii. Trebuie sa intelegi. E ceva... personal de rezolvat. Dar te iau maine seara la concertul de la carnaval. Iti promit ca o sa fie cu mult mai frumos acolo.
Nu eram sigura de vorbele lui. Simteam ca ma minte. Dar ultima oara cand n-am avut incredere in el s-a terminat urat. Dar chiar si asa, am vrut sa-l opresc.
CITEȘTI
[UPDATED]For his dangerous feelings (One Direction Fan Fic)
أدب الهواةWARNING !!! aceasta poveste este un spin-off al povestii For her skater heart. Daca nu ati citit-o pe aceea prima data, nu va recomand sa o incepeti pe aceasta, pentru ca vor fi pasaje pe care nu le veti intelege. Harry se intoarce inapoi in Londra...