[UPDATED]For his dangerous feelings (One Direction Fan Fic)

Cap 11: If you leave me

Harry's P.O.V.

Nu credeam ca mai pot sa duc inca un picior in burta. Deja fusesera prea multe. Iar daca abdomenul meu era atat de neputincios, picioarele erau si mai si. Ma intrebam daca nu cumva le aveam rupte, pentru ca nu ma puteamridica de pe sol. Arcada imi era sparta. Dar lor nu le pasa. Pentru ca ei erau doi, iar eu eram unul singur. Stiau ca nu le pot tine piept amandurora. De-asta profitau.

Si, indiferent cat de mult ma rugasem sa nu mai dea in mine, Grey nu a incetat. Colegul lui imi tinea bine mainile, de parca le-as mai fi putut folosi in vreun fel. 

Si m-a lovit. Si m-a lovit cu toata furia, ca sa se razbune. Ca sa-si ia revansa pentru ca l-am fraierit atat de usor. Pana cand s-a auzit glasul paznicilor. Asta e ultimul detaliu pe care mi-l mai amintesc din seara aceea.

Dar stiu ca m-am trezit doua dimineti mai tarziu, intr-o camera complet alba. Sau cel putin asa arata calendarul de pe perete. Am constientizat ca e o camera de spital, dar mai tarziu. Picioarele nu-mi erau puse in ghips, ceea ce pentru mine parea a fi un miracol. Dar mainile imi erau pline de rani. Si de vanatai.

Mi-am amintit brusc de alte maini invinetite. De unele pe care le invinetisem chiar eu. 

Am cerut iertare, iar ea mi-a dat iertarea ei. Am facut totul ca sa obtin asta. Dar oare eu ma voi putea ierta vreodata? Poate ca nu. Este mai usor sa ceri iertarea cuiva si s-o primesti decat sa ti-o ceri tie insuti si sa n-ai de unde sa o dai.

Am inceput sa-mi simt mainile si picioarele. Am inceput sa simt durerea lor. Si, cu toate ca fusesem mai mult mort decat viu in ultima perioada, o vroiam pe Jess aici, langa mine. Imi doream sa o strang in brate, cu toate ca durerea era insuportabila.

Un doctor a venit sa ma vada mai tarziu. Iar dupa asta, eu inceput sa vina vizitatorii: Emma, Will, chiar si Zayn. 

- Nu ma mir ca fata s-a ferit sa ne spuna despre voi, mi-a zis el. Si mie imi e rusine cu tine uneori.

Radeam amandoi. Cred ca faptul ca am o persoana la care tin mai mult decat tin la Emma ne-a ajutat sa ne refacem prietenia. Cine ar fi crezut ca Jessica putea veni in viata mea atat de brusc si putea reface toate relatiile pe care eu le-am stricat? 

Nu conta cine intra. Toti a duceau cu gandul la Jess, la scumpa si draga mea Jess, pe care abea asteptam sa o revad. 

A fost ultima care a intrat. Dar atunci cand a facut-o, nici nu a mai stat pe ganduri. A venit in fuga spre mine si s-a agatat de gatul meu, imbratisandu-ma strans. Nici nu-mi mai pasa de durerea care ma apasa in piept. Nici nu-mi mai pasa de stransoarea ei atat de puternica ce aproape imi taia respiratia. Ea era aici, spunandu-mi numele, spunandu-mi cat de frica i-a fost pentru mine. Spunandu-mi cum a stat cu mine ieri, toata ziua, cum Josh a inceput sa planga la gandul ca era cat pe ce sa ma piarda. 

Am sarutat-o pe frunte.

- Sunt bine, pisicuto. 

Dar eram bine deocamdata. In loc sa ma bucur de prezenta ei aici, ma gandeam la vremurile rele ce aveau sa vina. Cum eu voi reveni in arest preventiv, in aceeasi celula cu Grey. Cum Marvel va depune plangere impotriva mea si voi fi mutat intr-o temnita ce-mi va tine de urat cel putin cinci ani de acum incolo. Cum Jess va obosi sa ma tot astepte si cum ma va parasi pentru altcineva. Pentru ca Jess si-ar fi putut oricand gasi pe altcineva. Era frumoasa. Putea deveni visul oricarui barbat care se respecta. Era a mea, dar cu siguranta nu va mai fi.

- Abea astept sa te intorci acasa. Imi e dor de tine...

Mi-am simtit inima franta in mii de bucati. Cum puteam sa-i spun ca eu nu mai vin acasa? Cum, daca ei ii era dor de mine si ma astepta, cuminte?