Imi las bagajele pe hol, oftând zgomotos. Inspir in sfârșit aerul familiar al casei unde am locuit atâta timp, unde am format amintiri care nu imi puteam imagina ca au sa imi aparțină mie si, cel mai important, m-am îndrăgostit. Louis ma urmează cu încă o tura de bagaje, dar nu pare sa fie la fel de istovit ca mine. Ii răspund la un zâmbet cald si ma îndrept spre canapeaua roșie din living. Ma trântesc pe ea cu fata in jos, iar aroma de piele ecologică si parfum barbatesc ma fac sa chicotesc. Imi e asa dor de băieți si de Clara, încât ma simt vinovata ca i-am abandonat cand, de fapt, ei nu aveau nici o vina legata de decizia de a-l părăsi pe Lou. Arunc o privire camerei si imi pot da seama ca nimeni nu s-a mai ocupat de curățenie de cand am plecat. Pe DVD-player-ul de lângă televizor sunt aruncate o grămada de cd-uri cu desene animate intr-un teanc înalt ce sta sa cada in orice moment, iar peste ele e aruncată o punga goală de chipsuri. Pe spătarul canapelei atârna doua tricouri si un sutien care bănuiesc ca ii aparține Clarei este întins pe covor. Iau unul din tricouri si constat ca e al lui Harry, datorită parfumului sau. Sunt curate amândouă, asa ca le împătur si le așez lângă mine pe canapea. Iau sutienul si il pun peste ele. Arunc punga de chipsuri si aranjez cd-urile.
- Ce nai- se aude vocea lui Harry din spatele meu.
Ma întorc repede si il vad frecandu-se la ochi, cu cârlionții răvășiți, îmbrăcat intr-un tricou pătat si rupt la un colț.
- Cat? spune, cu o expresie extrem de surprinsă.
Schițez un zâmbet si ridic din umeri. Harry își lărgește brațele, iar eu fug spre el sa il îmbrățișez. Încep sa plâng acum, realizând parca ce dor mi-a fost de el si de ceilalți.
- Harry, Harry, Harry, vad ca mi-ai prins pisicuța.
Louis se uita zâmbind la noi din pragul ușii, iar noi chicotim.
- Frate, daca știam ca o iei de lângă noi o încuiat in casa.
- Ce se întâmpla aici? zice Niall, coborând câte doua scări odată. Pentru numele lui Ciuperco-cioco-mandala, surioara, tu ești?!
Il îmbrățișez si pe el, urmând si Liam, iar apoi Zayn. Clara ma ia prin surprindere cu burtica ei acum vizibila si parca ma topesc cand pun mâna pe ea si belelusul da din piciorușe.
- Mi-a fost dor de tine! exclama ea încă o data, sărindu-mi in brațe.
- Si mie mi-a fost dor de voi. De toți. Doamne, băieți, va iubesc!
- Oricât de tare o sa te cerți cu Louis, niciodată sa nu ne mai lași asa. spune Harry, serios.
- Promit.
***
Louis e plecat de mai bine de trei ore in oraș, iar eu cu băieții si Clara ne uitam la desene. Sunt puțin îngrijorată pentru ca întârzie asa mult având in vedere ca a ieșit numai sa cumpere pizza, însă mi-a răspuns la mesaje si nu mi-a dat niciun motiv sa imi fie teama încă. Deși nu vreau si oricât de mult mi-as impune sa nu o fac, mereu cand nu sunt lângă el imi trec o mulțime de gânduri prin minte si imi imaginez posibilitatea de a avea un accident de mașina, de a fi asaltat de vreo fană nebuna, jefuit sau o grămada de alte variante.
Usa de la intrare se deschide, iar familiarul clopoțel de pe hol zăngăne. Tresar si ma reped la Louis, asaltandu-l cu întrebări:
- Unde ai stat asa mult?
Zâmbește ștrengărește si ma săruta pe nas.
- Pisicuța, ti-a fost dor de mine?
- Nici gând. Mi-am uitat geaca in mașina si imi place prea mult ca sa te las sa fugi prin lume cu ea. Si sa nu mai vorbim de pizza. Mi-ai adus?
