ADAM POV
Ma trezesc in mijlocul camerei, pe covorul rece. Tipic. Încerc sa ma ridic, dar veșnica durere de cap dupa revenire ma trazneste cu cea mai mare forța.
- Drace! strig, dând cu pumnii in pamant.
Ma prind de pat si fac cumva sa ajung pe picioarele mele. Ma clatin pana imi găsesc echilibrul.
Ma îndrept spre camera lui Zoe. Simt nevoia sa ma regăsesc. Sa inspir mirosul ei imprimat acolo. Sa ma uit la poze cu ea. Sa o mai intreb o data de ce mi.a facut asta, de ce m.a lasat singur.
Dar, cand sa trec pragul usii, o vad pe Cat dormind in patul lui Zoe, tinand.o pe Miley in brate. E asa de frumoasa încat e imposibil sa nu o compari cu un inger blestemat sa trăiască printre oamenii de rând. Si eu? Am facut.o sa sufere. Am mers in propria ei casa si i.am spus lucruri ce nu le.ar merita niciodată. Imi pot aminti numai acest amănunt, eram drogat. Ma asez langa ea si ii mângâi parul sau brunet si luminos. Zâmbește si cand doarme... Probabil ca il visează pe noul ei prieten. Vai, e un norocos! Iar eu sunt cel mai mare bou! Unde am ajuns? Sa ma droghez, sa beau, sa imi bat joc de o fata pe care nici măcar nu o iubesc! Dar Eve merita toate astea, ea nu merita iubire, ea pune pe primul plan doar poftele trupești si banii mei. Si, deși stiu asta, tot continui sa fiu cu ea, sa ma culc cu ea, sa cumpăr substanțe de la ea. Fraiere ce esti, Adam, unde naiba ai ajuns? Cine esti?
Cat scoate un mârâit si își deschide un ochi. Ma vede si se ridica repede in sezut, lipindu.se de perete.
- Adam, ce faci aici?
Rad si ii iau mana in a mea.
- Sunt la mine acasa.
CATLINE POV
- Sunt la mine acasa. imi spune acesta, cu un zâmbet pe fata.
Ce am facut? De ce sunt cu el in pat? Apoi imi dau o palma peste frunte, amintindu.mi totul.
- Scuze. zic.
- De ce ai venit? Stai, stiu de ce esti aici. Ai venit la Zoe, nu?
- De fapt, Adam, am venit la tine.
Se uita la mine fara nici o expresie. Ii multumesc lui Dumnezeu ca e treaz, nu e sub efectul vreunui drog.
Imi iau mana dintr.a lui si mi le pun pe umerii săi.
- Asculta.ma te rog, incep eu, nu ma pricep la sfaturi, iarta.ma daca te voi răni cu cuvintele pe care nu le găsesc nici acum.
- Spune..
- Imi e dor de tine, Adam, tu nu ai fost niciodată asa cum esti acum. Nu ai fost niciodată un nesuferit. Iti amintești cand iti rupeam masinutele? Te uitai la ele melancolic, iar apoi ma sarutai pe obraz si imi spuneai ca nu e nimic si ca iti cumperi altele. Stiu ca moartea lui Zoe te.a afectat. Si pe mine ma doare ca a plecat in fiecare secunda din zi si imi vine sa o iau de gât ca ne.a lasat asa. Apoi imi dau seama ca nu are nici o vina, ca Dumnezeu a luat.o la el si a dus.o intr.un loc mai bun. Ea nu vrea asta, Adam, nu vrea sa te pierzi.
Ma opresc. Ii vad lacrimile scurgandu.se pe obraji. Nici nu am realizat ca si eu plâng. Nasul imi curge si ma șterg cu mâneca.
- De unde stii unde e? ma întreaba in cele din urma. De unde stii ca e intr.un loc mai bun?
- Ea mi.a spus. Si sa nu faci fata aia de "esti nebuna", ca sti ca nu imi sta in fire sa mint. Ea mi.a spus de Eve. Eve Hall.
Se holbeaza la mine, făcând ochii mari.
- Stiu totul, Adam. Zoe știe totul. Zoe e îngrijorată de soarta ta. La fel ca mine.
- Dar... cum e posibil?
