- Da muzica mai taree! tip catre Zoe, pentru a acoperi bubuitul asurzitor al boxelor din portbagajul mașinii decapotabile.
Stau in picioare pentru a ma bucura de vantul cald al verii ce imi sufla parul.
- E deja prea tare, Cat. Stai jos te rog.
- Nu pana nu dai muzica aia nenorocita mai tare!
O facusem lata noaptea asta. Am mers la o petrecere si mi-am vazut iubitul sarutand cu disperare o blonda voluptoasa. M-am retras din acel local linistit si select si am mers tinta la cel mai apropiat club unde am baut cateva pahare de tequila. Cateva pahare insemnand cantitatea suficienta pentru mine ca sa nu mai gandesc coerent. Insa, cand am simtit ca ce fac e complet gresit, mi-am sunat prietena sa vina sa ma ia si sa ii spuna mamei ca m-am retras de la intalnirea ei stupida cu ocazia zilei de nastere deoarece nu m-am simtit deloc bine.
- Bine, uite- eu dau mai tare muzica, dar mai intai te asezi.
Ma trantesc bosumflata pe scaun, urmarind-o pe Zoe, sa ma asigur ca isi respecta promisiunea. Dar, in momentul cand isi indreapta atentia spre butonul de schimbare a volumului, masina deviaza de pe sosea. Simt cum ma rostogolesc. M-am lovit la mana, dar durerea incepe sa se amelioreze, totul devenind cetos, iar eu inconstienta.
***
Ma aflu intr-o camera goala, cu peretii albi ce stralucesc atat de tare, incat sunt nevoita sa clipesc pentru a ma obisnui cu lumina. Efectul alcoolui a trecut, insa imi pot aminti numai imaginea lui Aaron savurandu-i buzele unei blonde.
- Cat.
O voce familiara se aude venind din spatele meu. Nu e nevoie sa ma intorc pentru a sti ca este Zoe. Am avut un accident!- imi amintesc.
- Te rog, uita-te la mine. Nu- ti fie frica.
De ce sa imi fie frica?!
M-am intors,dupa cum mi-a cerut. Acum ii pot vedea fata plina de zgarieturi si rani deschise. Si asa, expresia ei este una inocenta. Rochia alba si lunga ii vine foarte bine. Dar, cand ii observ aripile ce ii pornesc din spate, fac doi pasi inapoi.
- Ti-am spus sa nu te sperii.
Rade ca un clopotel, apropiindu-se de mine.
- Ce s-a intamplat? o intreb.
- Am avut un accident.
- Din vina mea. Asa-i? o privesc, dar nu raspunde. Da, normal ca din vina mea.
- Nu, nu, nu e vina nimanui.
- Ba, da. Ba, da. Acum imi amintesc, ti-am spus sa dai muzica mai tare si...
Imi prinde fata in mainile sale mici si fine si imi indreapta privirea spre ea.
- Nu vreau sa te invinovatesti pentru nimic, bine? Asta e una din ultimele mele dorinte.
- Ultimele?
- Da, Cat. Eu nu ma voi mai intoarce cu tine inapoi. Mi-e bine aici. E mult mai frumos decat pe Pamant.
Incep sa plang. Zoe ma ia in brate, ca in vremurile in care boceam dupa ceva baiat.
- Asculta-ma, e foarte important. Tu vei ramane.
- Nu, nu vreau.
- Ba da, Cat.
- Dar ai spus ca aici e mai bine. Nu vreau sa plec de langa tine. Nu te las singura.
- Nu sunt singura, iar tu ai o familie de care trebuie sa ai grija. Si in plus, o misiune.
- O misiune?
