Viata de vedeta. (EXO)

#4

A trecut deja o zi de cand am depus formulalele , o zi in care nu m-am dezlipit de telefon .  Mereu il purtam langa mine , il verificam din 5 in 5 minute , dar fara rost , nu primisem nici un apel , nici un mesaj .   Min cred ca era in aceeasi stare ca si mine .  Abea a trecut o zi , mai sunt 2 , mai e timp , nu trebuie sa ma las descurajata .

- Alo ? Min ?

- Da ?

- Te-au sunat ?

- Nu ... pe tine ?

- Nu ...

- Mai sunt 2 zile , mai e timp .

- Mdaa.. cum zici tu , pai ma anunti daca te suna .

- Cu siguranta .

- Ok . Pa .

- Pa .

Cobor la bucatarie pentru a bea ceva .  Spre bucuria mea , mama era acolo . In astfel de momente in care sunt tensionata , stresata si simt ca tot ce fac este fara rost , mama mereu gaseste o cale sa imi insenineze ziua .

- Hei , mama .

- Hei , scumpo . Ce faci ?

- Bine , am venit sa imi iau ceva de baut .

- Si...  te-au sunat ? Adica ce tot intreb au aici ? Daca te sunau deja topaiai prin casa .

- Mda .  Tu ce crezi ? Ma vor suna ?

- Nu stiu . Mai bine nu raspund la asta . Daca iti zic ca te vor suna si ei nu o vor face , vei spune ca te-am incurajat degeaba . Daca spun ca nu te vor suna si ei o vor face , vei spune ca nu am incredere in tine .  Mai bine lasam timpul sa decida .

- Da , ai dreptate .  Sti am fost destul de sigura ca nu voi intra in trupa , si inca sunt , dar pentru mine conteaza foarte mult sa merg sa dau macar castingul . Asa voi sti ca pot mai mult , ca am mai mult potential .

- Stiu , scumpo , te inteleg . Dar nu pot face nimic sa te ajut , doar sa iti fiu alaturi cum am facut-o mereu .

- Iti multumesc , mama .

- Orice pentru puiul meu . Acum hai du-te si plimba-te oleaca , iesi putin la aer , poate asa vei mai scapa de stres .

- Ok .

Urc inapoi in camera , imi aleg din dulap o pereche de colanti negri , un hanorac albastru inchis , o pereche de tenisi , si o pornesc hai-hui pe strazi .  Vantul batea usor , dandu-mi parul in toate drectiile .   Am ajuns in parc , ma asez pe o banca si privesc in gol .  Deodata imi aud numele strigat , ma intorc sa vad cine e si raman socata cand il vad pe Alex , fostul meu coleg din clasele 5-8 .

- Yuno ? Doamne, chiar tu esti ?

- Alex ? Nu imi vine sa cred ! Ce faci ?

- Bine , si eu pe aici .

- De cand nu te-am mai vazut .

- Ce mare ai crescut .

- Eh , nici chiar asa mare , tot pitica sunt .

- Da ... , si ce mai faci ? 

- Bine , uite am iesit si eu putin la plimbare . Tu ?

- Tot . Doamne inca nu imi vine sa cred ca te vad . Tot la fel de frumoasa ai ramas .

- Multumesc .

-  Hai sa ne plimbam putin prin parc . Vrei ? Asa mai vorbim .

- Sigur , de ce nu ?

- Ok .  Si cum o mai duci ? Mai canti , mai dansezi ?

- Normal , doar sti ca fara astea nu pot trai .

- Da .. * imi spune , in timp ce un zambet ii se creioneaza pe fata *

M-am plimbat cu el ore in sir prin parc . Au existat si momente de tacere intre noi , dar era destul sa ma priveasca  si putem citi in ochii lui ce voia sa spuna . Pana acum nu am fost observat ce trasaturi frumoase are , nu prea ii dadeam importanta , il credeam doar un simplu prieten si atat .  Totusi ca in trecut putea sa existe o apropiere intre noi . Eram prin clasa a 8- a , eu pe atunci nu facem altceva decat sa imi petrec toate zilele in sala de repetitii , voiam sa fiu cea mai buna , voiam sa ating unele cote maxime , si munceam din greu .  El ... el era atat de relaxat mereu . Avea o viata atat de simpla . Era capitanul echipei de fotbal  , si totusi nu se prea ducea la antrenamente .  Intr-o zi cand am iesit de la cursucrile de dans , el ma astepta . Eram foarte uimita de prezenta lui acolo . 

" - Hei , ce faci aici ?

- Bine , pai te asteptam .

-Pe mine ?

- Da .

- Ok ? Pai am venit .

- Yuno , vreau sa iti spun ceva . Ceva care ma chinui sa iti spun de mult timp .

- Ok , te ascult .

- Pai .. sti ?  Eu ...

- Tu ... ?

- Eu ... pai ... eu te plac .  Te plac foarte mult si sunt aici pentru ca vreau sa te invit la o intalnire .

- Acum ?

- Da , acum .

- Nu stiu ce sa zic . Nu pot .

- N-nu poti ?

- Nu , trebuie sa ajung la orele de canto .

- Doamne , Yuno .  Mergi in fiecare zi la orele de canto , nu moare nimeni daca lipsesti o data .

- Alex , tu nu intelegi .

- Nici nu trebuie . Stiu doar ca in fiecare zi faci aceleasi lucruri . Mai fa si tu o schimbare , lasa putin muzica si dansul deoparte .

- Alex ,tu te auzi ce zici ?  Imi cer sa renunt  la ce iubesc eu cel mai mult sa fac . N- nu pot sa cred ca aud asta de la tine .

- Yuno , nu am vrut sa sune chiar asa , dar asta e adevarul , iti petreci prea mult timp in sala de repetitii .

- Sti ? Poate nu toata lumea e la fel de nepasatoare ca tine .  Acum lasa-ma.

- Yuno ... Yuno ! "

Si din aceea zi , nu am mai vorbit cu el , pana acum .  In acest moment ma face sa regret ca l-am respins , dar cuvintele care mi le-a spus atunci imi apar in minte , iar toate regretele dispar .

- Da , s-a facut tarziu , trebuie sa merg acasa .

- Ok , pai sper sa ne mai vedem . Poate iesim la un suc .

- Da , de ce nu ?

- Bine , pai daca vrei te conduc . Daca nu te deranjeaza desigur .

- Nu , nu ma deranjeaza .

- Ok .
 

***

Alex , m-a condus pana in fata casei , i-am urat "Noapte buna " si am pasit incet in casa .  Chiar mi-a placut plimbarea ,  este o companie destul de placuta . Cel putin nu m-am mai gandit la acel casting .  Dar mai sunt inca 2 zile de chin , 2 zile in care nu ma voi dezlipi de telefon . Vor fi cele mai grele , dar voi reusi sa trec si peste asta .