O confesiune

Mica nebună

   -Ați venit în sfârșit? Îi întreb cu un zâmbet până la urechi.
   -Sunteți două împotriva a zece persoane, chiar te aștepți să scăpați întrege? Mă întreabă iritat de întrebarea mea.
   -Nu ne asteptăm, ci chiar așa o să se întâmple. Îi anunță Yuzu. Nu Urabe?
-Mă întreabă venind lângă mine si luîndu-mă în brață.
   -Desigur. O privesc pentru câteva secunde apoi o strâng tare în brațe și o sărut ușor.
   O iau pe Yuzu si ne dăm în partea dreaptă rapid deoarece o săgeată de la un arc se îndrepta direct spre spatele lui Yuzu.
   -Vă pricepeți să distrugeți atmosfera, băieți. Le spun destul de nervoasă.
   -Voi vă comportați ca două fete îndrăgostite în timp ce sunteți la un pas de moarte. Ne anunță mai mult țipând.
Îmi doream să nu o implic pe Yuzu în treburile mele, dar din cauza unor tâmpiți, precum cei din fața mea, Yuzu s-a băgat singură în treburile mele. Mă bucur că e lângă mine acum.
-Și acum, cine vrea să fie primul mort? Îi întreb, afișînd un zâmbet mai mult nebun.
Yuzu se pune spate în spate cu mine si îmi scot două kunai-uri pe care la arunc direct în frunte la doi dintre ei. Sângele țâșnește din capul lor atât de frumos. Mă excită când îi văd plini de sânge și ochii fără viață. Yuzu mă trezește din tranșa în care am intrat atunci când omoară trei dintre ei cu mitraliera.
-Nu o lua încă razna. Mai bucură-te puțin, îmi spune Yuzu zâmbind și totuși deranjată că știe că dacă încep, acum îi omor singură pe toți.
Între timp prostu' de Darian o ia la fugă. O iau pe Yuzu de mână și o duc după mașină ca să ne ascundem, căci săgețile și gloanțele încep să se îndrepte spre noi cu viteză.
-Eu mă duc după Darian și ție îți rămân ăștia patru. Îmi zâmbește și îmi dă un sărut rapid.
-Bine, dar ai grijă să nu îl mărunțești prea tare.
-Și eu care credeam că îți faci griji pentru mine. Îi spun în glumă.
-Pe tine nici măcar nu o să te atingă. Mă anunță râzând.
-Și asta e adevărat. Te iubesc. A roșit din nou. Of, cât pot să o iubesc de mult. Am plecat, i-am dat destul timp. O prind de față cu ambele mâini și îmi apăs buzele peste ale ei și apoi mă întorc și o iau la fugă în pădure după Darian. Yuzu pornește focul ca să îi distragă pe cei patru bărbați.
Pădurea e foarte curată în părțile astea. Adică, nu e iarbă, doar mușchi care sunt mici și câteva tufe dar nu ai cum să te ascunzi după ele. Copacii sunt foarte înalți și crengile sunt de la jumătate în sus.
Se aud crenguțe care se rup sub picioarele mele când alerg. Știu că Darian nu are unde să se ascundă pe aici, dar cunosc locul și știu unde ar putea să se ascundă și nu îmi place, căci ăla e locul meu.
-Să înceapă distracția, Darian. Îl anunț, deoarece știu că mă aude.
-De unde știai că sunt aici? Mă întreabă ieșind de după o rădăcină de copac, care e foarte tare ieșită din pământ.
-Ăsta e singurul loc în care ai putea să te ascunzi. Îl informez apropiindu-mă de el. Începe să râdă. Mă uit uimită la el.
-De ce râzi? Îl întreb curioasă.
Se apropie de mine, acum suntem la o distanță de aproximativ 30 de centimetri.
-Voiam doar ca să vii după mine ca să pot să te omor singur. Doar ca să simt plăcerea din plin, nimic alt ceva.
Încep să râd cu o poftă de nedescris. Îmi place privirea lui, el chiar crede că are șanse să mă bată.
-Dă ce ai mai bun, poate apuci să mă atingi.
Scoate un cuțit de undeva de prin spate și încearcă să îmi taie burta, mă feresc bineînțeles. Apoi încearcă la gât de câteva ori și la piept dar le evit cu ușurință deoarece am mult antrenament și se mișcă mult prea încet pentru nivelul meu.
-E rândul meu. Îl anunț afișând un zâmbet pe față. Evită următoarea mișcare dacă poți.
Scot un kunai din partea stângă a piciorului și îl trec rapid pe partea de sus a corpului lui Darian. Încearcă să se ferească dar nu prea reușește. Deși nu are tăietura decât un centimetru în mod normal l-aș fii tăiat până la os.
- Destul de bine. Îi spun uimită.
-Ba nu, m-ai tăiat.
-Și totuși încă ai mâna. Îi spun râzând. S-a enervat destul de tare după cum observ. Îmi place.
Mă apropii în viteză și îi mai las 4 tăieturi adânci pe corp. Sângele țâșnește din el și ajunge și pe mine. De acum nu mă mai pot opri. Darian se împiedică și cade pe spate iar eu mă urc peste el.
   -Ne era mai bine dacă treceai cu vederea? Ai mai fi trăit mai mult. Încep să râd ca o psihopată, de fapt chiar eram dar încercam să ascund adevărata eu.
   -Nu! Prefer să mor decât să știu că nu am făcut nimic. Îmi spune serios.
   -Presupun că ai dreptate, și eu aș fi dorit să îl omor pe cel care mi-ar ucide băiatul. Dar chiar o merita.
   Nu îl mai las să spună nimic, căci îi înfing kunai-ul aproape de inimă, nu îmi place să omor o persoană fără să o chinui un pic. Scot kunai-il din piept si îi tai hainele de pe el ca să rămână gol. Îi fac multe semne pe corp dar nu foarte adânci, nu vreau să leșine sau să moară așa de repede. Într-un final, dupa jumătate de ora, îl las zăcând în sânge și plec cu zâmbetul pe buze.