Am ajuns în fața unei case uriașe, defapt spui că e castel la ce mare e. Cobor din mașină Aoi coborând și ea, mă uit la ea și ea se uită la mine. Apoi ne înducem la ușă și batem. Aoi are săbiile la spate ca să nu sperie pe nimeni și eu țin cutiuța de la Miri în mână. Se deschide ușa încet și ne întâmpină un bărbat înalt îmbrăcat la costum.
-Vă pot ajuta cu ceva?
-Prințesa m-a trimis aici. Tu cine ești?
-Îmi cer scuze. Eu sunt majordomnul acestei case. Vă rog să intrați o să le chem pe Sarah și Dia imediat.
Intrăm într-o sufragerie uriașă dar culorile si mobila alesă cu grijă e călduroasă. Ne așezăm pe o canapea roșiatică. La scurt timp apar și cele două femei în jur de 27 de ani.
-Bună ziua.
Mă ridic la venirea celor două. Dar se uită lung la cele două săbii puse pe măsuță.
-Îmi pare rău că a trebuit să le luăm cu noi dar sunteți în pericol.
-Ce? De ce?
-Sunt cipuri puse în piciorul drept al copiilor și am venit să le scoatem înainte să vină cineva după copii și să vă puneți viața în pericol.
-Ce? Prințesa nu a spus nimic legat de asta.
-Și noi am descoperit asta acum 2 ore. Prințesa a încercat să vă sune dar nu făcea legătura. Poftim telefonul meu. Sunați-o și vorbiți cu ea ca să merg cât mai repede să scot cipurile.
-Mulțumim.
Ea una telefonul și se îndepărtează de noi pentru a vorbi cu Prințesa dar încă uitându-se la noi. După două minute închide telefonul și vine la noi și îmi înmânează telefonul și ne spune să le urmăm. Urcăm pe scările din srânga camerei, (sunt și în dreapta) și intrăm pe un hol care are trei uși. Câte una pe fiecare parte și una în capătul holului. Ne oprim în fața ambelor uși și intrăm în camera din dreapta. Înăuntrul sunt două paturi mari față în față, două dulapuri lângă paturi și plin de jucări peste tot.
-Îmi pare rău de dezordine. Azi s-au jucat toți cinci aici și nu am apucat să strângem încă.
-Nici o problemă.
Mă apropii de patul din stânga în care dormea un băietel foarte micuț. Deschid cutia și scot o seringă și îl injectez de două ori iar apoi îl tai și îi scot acel cip. Îl cos iar apoi Miri se ocupă de restul, fac la fel și cu celălalt băițel. Apoi părăsim camera și intrăm în cea din fața uși în care am intrat la băiței. Camera asta e în noanțe de roz cu mov pe când ce a băieților era albastru deschis cu gri. Aici sunt trei paturi uriașe și în fiecare pat este câte o fetiță. Mă bucur că dorm și nu trebuie să le aud plângând. În zece minute termin și cu fetițele și distrug cipurile. Ieșim toate patru din cameră și ne întoarcem jos. Cele două femei îmi mulțumesc și se oferă să rămânem la cină dar le refuz politicos. Le dau numărul meu în cazul în care se întâmplă ceva iar apoi eu cu Aoi nu ducem la mașină și ne întoarcem la Prințesa.
O dată ajunse intrăm în casă dăm peste doi bărbați care țin de mână o fetiță și un băițel, cel puțin așa par.
Mergem în biroul Prințesei unde Miri cu Jack care se sărută. Ok. Asta e ciudat. Ne retragem deși ne-au văzut. Eu merg la Emi iar Aoi merge să o caute pe Prințesa. Intru în cameră și o văd pe Yuzu care o îmbracă pe Emi cu o rochiță roșie ca de prințesă. Pe pat mai sunt 4 rochițe de diferite culori. Sunt amândouă foarte zâmbărețe.
-Urabe! Ai venit la fix. Spune-mi, nu că arată ca o prințesă?
-Ea este o prințesă deja.
Mă apropii de ele și mă așez pe scaun uitându-mă la Emi care seamănă foarte bine cu Cail când era mic. Defapt seamănă perfect cu acel copil fragil din pozel uriașe din fosta casă. Numai că Emi are culoarea ochiilor de un albastru oceanic în zilele de vară.
-Mergem undeva? Le întreb, deranjândule.
-Ce? Normal. Peste două zile este ziua de naștere a lu Emi. Împlinește trei anișori.
-Eee? Eu de ce nu știam? Prințesa noastră face trei ani. Ce vrei să facem de ziua ta Emi?
Stă și se uită la mine mirată.
-Tort.
Se uită în jos cu o față super roșie, ca și cum ar fi cerut luna de pe cer.
-Nici nu se pune problema. Nu este zi de naștere fără tort. Alt ceva? Nu vrei jucării?
Se uită la mine zâmbind, i-a dispărut și roșeața în mare parte.
-Tedi, îl vreau pe tedi al meu.
-Yuzu am terminat aici tot?
-Da.
-Atunci rămâne stabilit. Mergem și mâncăm în oraș că se apropie ora cinei și mergem apoi să luăm un tedi. Iar mâine mergem și cumpărăm ce mobilă vrei pentru noua ta cameră și luăm multe hăinuțe și jucării.
-Ce vrei Emi să păpăm bun?
-Pizza!
Se vede ce fericită e. Oare cum a fost până acum pentru ea? Se deschide ușa și o văd pe Miri care îmi face semn să merg la ea. Mă uit la Yuzu și îmi face semn să mă duc.
-Pregătițivă cât mă duc să vorbesc cu Prințesa.
-Da.
Îmi răspunde Emi. Mă ridic de pe scaun și ies din cameră, intru în birou unde se află Prințesa, Jack, Miri și Aoi.
-Am fost sunată și mi-au spus că mâine seară ne așteaptă să ducem copii la o adresă pe o să mi-o trimită mâine la cinci.
-Și dacă nu ducem copii?
-Război! Vom avea parte de distracție.
Se uită la mine zâmbind.
-Off...iar trebuie să îți apăr curu.
Se apropie de Prințesa punându-i mâna pe umăr.
-Da, te rog.
O prinde de mână și o trage pe Aoi în brațe la ea și o sărută ușor.
-Vine și Yuzu?
Îl aud și pe Jack.
-Desigur. Nu ne putem distra fără ea. Și dacă ține toată noaptea, cum să supravețuiesc fără pupici ei. Sau să nu mai menționez de țâțucile ei mari și pufoase. Să nu uităm de...
De odată simt o durere în vârful capului, mă întorc și o văd pe Yuzu cu o privire care îmi dă fiori mari.
-Să nu uităm de?
-Să nu uităm de partea mea preferată care te face să ge...
Îmi dă din nou în cap cu o revistă. Și din nou acea privire. Toată lumea din cameră bufnește în râs.
-Emi ne așteaptă.
Ieșim din cameră și ne oprim pe hol. Yuzu mă cuprinde de după gât și își lipește buzele de ale mele presândule. Apoi se retrage rapid.
-Diseară primești pedeapsă...
CITEȘTI
O confesiune
RomanceÎncetu, încetu totul dispere. Totul moare. Totul devine doar o amintire plăcută.
