O confesiune

Costume...

   -Mia (nu știam ce nume să pun) v-a avea grijă de tine cât noi suntem plecate, dimineață când o să te trezești noi vom fi aici deci nu ai de ce să îți fie teamă sau ori ce altceva iți trece prin cap. Bine?

   Se uită la mine cu ochii înlăcrimați.

   -Promiți că o să fiți aici când mă trezesc?

   -Desigur Emi. Tu esti fetita noastră, nimic nu ne poate ține departe de tine de acum în colo, dar trebuie să mergem ca să pedepsim oamenii care te-au luat de langă noi până acum.

   Dă din cap în semn de da și mă cuprinde cu mânuțele ei mici.

   -Urabe trebuie să plecam.

   Vine Yuzu langă noi și o cuprinde pe Emi în brațe iar apoi îi lasă un mic pupic pe frunte.

   -Să fii cuminte. Da?

   Emi își șterge lacrimile de la ochii și aprobă din nou fără a scoate vre-un cuvânt.

   Mia să îi faci baie înainte să o bagi în pat și să dormiți la noi în cameră, pentru că încă nu i-am făcut camera lu Emi.

   -Bine Urabe. Să aveți grijă.

   -Desigur! Doar mă știi pe mine, mereu atentă.

   -Da...

   Yuzu se ridică în picioare și mă ia de mână și mă trage afară din cameră iar apoi închide ușa după noi și se duce în bucătărie, eu urmând-o. Scoate dintr-un dulap două pungi uriașe de pufarini.

   -Hai!

   -Aaa...ai de gând să mănânci așa de mult?

   -Da, bineînțeles! Dacă nu aș putea să mănânc atât de mult nu i-aș mai lua. Nu ți se pare normal?

   Mă uit la ea ciudat pentru câteva secunde iar apoi mă apropii de un dulăpior șicscot de acolo o sticlă de Stroh de 80 de grade și îmi torn într-un păhărel iar apoi îi dau cap.

   -De ce bei? Știi că ai de condus nu?

   Las paharul pe masă și îmi arunc privirea spre Yuzu care strânge pungile de pufarini în brață.

   -Pentru că pot. Nu e logic?

   Își dă ochii peste cap și se întoarce cu spatele la mine pentru a ieși din cameră. O prind de braț înainte să iasă din bucătărie și o întorc rapid cu fața la mine și îmi lipesc buzele de ale ei. O cuprind în brată și îmi las capul pe umărul ei.

   -Mia a fost colega mea de bancă și singura care avea o idee despre ce fac și cum sunt.

   -Nu mă...

   Îi pun rapid mâna la gură astfel ridicând capul și privind-o în ochii.

   -Are prieten de 5 ani și e logodită de aproape un an. Și nu este genul meu. Tu ești singura femeie pe care o iubesc, așa că nu mai fi geloasă pe fiecare persoană cu care vorbesc.

   Îi iau mâna de la gură și îmi lipesc din nou buzele mele de ale ei. Limba mea o caută cu disperare pe a ei. La scurt timp o găsesc astfel limbile noastre încep un tango plin de pasiune. Întrerup sărutul pentru un pic de aer dar nu continui cu sărutul ci doar o sărut usor pe obraz ca mai apoi să îi șoptesc la ureche:

   -Te iubesc pufarini.

   Mă desprind de ea, acum stând față în față iar Yuzu este roșie. Se întoarce  încet și merge la garaj și eu din nou urmând-o în liniște. Ne urcăm în mașină și pornim la drum. După ceva timp ajungem la Prințesa, care ne așteaptă împreună cu Aoi, Miri și Jack.