Plenilunium - Arhas Rahailhil (Începutul Luptei)

Capitolul 1 - La pământ

- Hai Vasilis, strigă un băiat când Vasilis a ridicat pumnul şi la îndreptat spre faţa

copilului care era în genunchi în faţa lui, în faţa multimi de copiii adunaţi să vadă cum

ia el bătaie.

    Toti urlau, fluierau şi dădeau indicaţii cum să îl mai lovească pe băiatul din genunchi

până când a picat pe jos plin de sânge pe faţă, picioare şi mâini. Vasilis sa dus lângă el

şi la luat de păr pe baiat ridicândul cu toată forța. Băiatul a scos un strigăt puternic de

durere, dar Vasilis nu la băgat în seamă.

- O să te omor cu mâinile mele. Auzi asta? A spus şi după aia la dat cu capul de pământ

cu aceași forța cu care la ridicat de păr.

    După câteva secunde în care a văzut doar alb în față a încercat să se ridice. Dar nu putea.

Picioarele nu îl mai țineau, mâinile nu și le mai simțea iar capul îi pocnea din toate părtile.

Când Vasilis a observat că vrea să se ridice sa dus lângă el și ia dat un pumn în față arucândul

încă o dată cu capul de pământ și închizând ochii la impactul cu pământul.

    Nu îşi dorea să fie aşa, nu îşi dorea să fie aşa slab. Dorea să îl poată strânge de gât pe

Vasilis şi să îl arunce de pe un bloc pe o gramadă de spini. Dar...toate aştea erau doar un vis

pentru el. Şi-a ridicat privirea către cer şi după aia a închis ochii cu o mică răsuflare.

- Hei, ce faceţi voi acolo? Vocea unui profesor se auzea din depărtare, de după gramada

de copii adunaţi în jurul celor doi. Băiatul care era pe jos a deschis ochii imediat şi sa

uitat întra acolo de unde se auzea vocea cu o fericire stearsă pe chipul său.

    Vasilis a ridicat repede capul şi l-a văzut pe profesor cum îşi face drum printre

gramada de copiii, şi-a întors repede privirea către 4 băieţi care stăteau cu mâinile

la piept şi le-a spus:

- Vine profesorul, fugiţi. Cei 4 băieţi au luat-o la fugă imediat când le-a poruncit

Vasilis. Dar...el nu a fugit. S-a uitat la băiatul de jos şi a observat că e bucuros

de venirea profesorului.

S-a dus în faţa lui şi i-a pus piciorul pe cap ridicând mâinile.

- Victorieeeeeeee, a strigat cât de tare a putut uitânduse în jurul lui.

- Bravoooo Vasilissssss

- Cel mai tareeeeeeee. Toţi au început să îl aplaude şi să îl felicite pe Vasilis pentru

bătaia care i-a dat-o acelui băiat. El, văzând că a intrat în inimile tuturor şi-a ridicat

piciorul de pe capul lui şi a luat-o la fugă după cei lalţi băieţi sărind peste gardul

scoli de vreo 6 metri, dar nu înainte să îi dea un picior în abdomen.

    De o dată s-a făcut linişte totala în curtea şcoli. Toţi se uitau la acel băiat slab,

bătut, omorât şi laş care acuma era cu ochii închişi, cu sânge peste tot corpul şi respirând foarte

greu.

- Plecaţi de aici, acuma! A urlat profesorul când cu greu a ajuns în mijlocul grămezii de copiii.

După aia s-a dus lângă acel băiat şi s-a pus pup.

- Claudiu, Claudiu. Esti bine? A spus el luândui capul în mâini.

 Băiatul a început să deschidă ochii încet-încet sperând că

toţi de acolo au plecat şi ca Vasilis nu mai e lângă el.

- Da...Sunt bine...a spus cu jumătate de ochi deschişi și abea respirând. Nici o dată nu recunoştea durerea

pe care o simţea. Mai ales în aceste momente. Pielea îl ustura şi durea. Capul îi pocnea din toate

părţile şi mâinile nu şi le mai simţea. Când sa uitat în jurul lui a văzut că nu mai e nimeni acolo și ca Vasilis

a fugit. După aia a zâmbit cu colțul guri și a închis ochii leșinând în brațele profesorului.

                                                         ***

- Emily, Eric, Puteți rămâne puțin în clasă? A întrebat profesorul de Istorie cu un zâmbet pe față când clopoțelul a sunat și toți copiii se îngrămădeau să iasă afară către o fată înaltă, blondă cu păr ondulat lăsat pe spate și cu ochi verzi. Era ca o fată cum numai la televizor vezi. Pentru vărsta ei era foarte dezvoltată și foarte frumoasă. Și către un băiat brunet cu par scurt și cu ochi căprui. Ei doi s-au uitat unul la altul și s-au așezat în băncile lor trăgânduși din când în când priviri cu sub înteles.

  După două minute când toți au ieșit din clasă și profesorul și-a aranjat serviata neagră și mare de pe birou sa dus la ei și a luat un scaun de la o bancă așezânduse pe el. Cei doi copi s-au uitat unul la altul și puteau să jure ca nu o să fie de bine.

- Nu vă temeți! Nu vreau vreau să vă fac nimica, doar că...Prietenul vostru, Claudiu, iară a avut probleme astăzi. A spus trăgânduși răsuflarea când a pronunțat ultimele cuvinte. Emily a început să respire și ea mai greu cu inima bătândui din ce în ce mai tare. Sa uitat la Eric și a văzut ca nici el nu e arată mai bine. Și-a pus mâinile în cap cuprizânduși parul blond în mâini și strângândul sperând ca Claudiu să nu fie în pericol.

- Uundee e aaccumaa? A bâlbâit ea cu greu ridicânduși capul către profesor. El a tras o gura mare de aer și a spus:

- E...E la cabinet. E de două ore inconștient. A spus uitânduse în pământ. Dar, nu vă faceți griji..Nu a putut termină pentru ca imediat când au auzit unde e Claudiu, Emily și Eric s-au ridicat și au ieșit pe ușă fugind către cabinetul școli.