Plenilunium - Arhas Rahailhil (Începutul Luptei)

Capitolul 8 - Camping

Da....inca un capitol:). Sper ca o sa va impresioneze...Am vrut sa mai omor ceva prin poienita aia, dar...am lasat-o asa:). Sper sa va placa si....sa imi spuneti ce nu v-a place... Ca de obicei:). Multumesc daca inca mai cititi aceasta poveste!!!

_____________________________________________________________________________

- Ce spui păpușă? Vrei să o punem....

- Taci din gura! Îl întrerupse o fata cu fustă mini pe un băiat mai gras și cu păr scurt, blond. Ceilalți, vreo 3 fete și 2 băieți au început să râdă în hohote. Înafara de băiatul acela gras și de acea fată. Băiatul stătea, cu o fața de supărat, în spatele la toți. Îi era rușine...Și...milă. Milă de el însuși pentru că nu putea să prindă nici o fată așa cum o făceau toți ceilalți. Nu-i nimica...Nu-ți fă griji... O data o să fii tu mai tare decât ei și o să te râzi tu de ei! Încerca cu greu să se înveselească, și, din păcate, doar aceste gânduri îl puteau face mai vesel...

- Cred că e bine aici...Nu e așa, fetelor? 

- Da...Foarte bine, Jogn, dragă! 

- Hey!!! Andrew!!! Andrew încetini și observă că era la vreo 5 metri de ceilalți doar când il strigă o față blondă, cu ochi albaștri și înaltă. Ai surzit? Aici o să ne facem corturile! Și din nou, toți au început să se râdă în cor.

- Da...Am auzit... A spus Andrew timid și s-a apropiat de ei. Când a ajuns lângă ei, și-a pus geanta rotundă jos și a deschis-o. 

  

  După cinci minute, patru corturi, de toate culorile, erau în mijlocul unei poienițe, dedesuptul luminii pe care o făcea Luna plină. 

- Fetelor, ce spuneți? Vreți să ne jucăm puțin? A întrebat un băiat cu un zâmbet pe față către două fete, amândouă blonde, care stăteau în bratele lui. Fetele nu au spus nimic. Una și-a apropiat capul de a lui și după acea l-a sărutat. La fel a făcut și cea laltă și, după acea, s-au dus într-un cort, cel mai înalt cort de acolo. Au mai urmat o fată și un băiat să intre într-un cort și după acea a intrat și fata care nu l-a acceptat pe Andrew cu un băiat într-un cort. Andrew rămăsese singur pe un buștean cu coatele pe genunchi și cu capul în palme. Asculta sunetele din pădure... Până când doua urlete, mai subțiri, dar frumoase, l-au făcut să sară de pe buștean și a își pună mâinile în dreptul inimii. Erau tipetele de plăcere a doua fete din cel mai mare cort. 

- Ahh, Doamne!!! Nu puteți să dați pe silențios oamenilor? A spus Andrew când a ajuns lângă cortul cel mare care părea mai mult ca o mini colibă.

- Ahh, Andrew... Ți-aș da și ție ceva, dar...ști că sunt foarte, dar foarte, lacom. Răspunse băiatul din acel cort și după acea trei sunete de batjocoră se auziseră scurt. Andrew nu s-a lăsat impresionat de asta și s-a îndepărtat de cortul cel mare și s-a îndreptat către al lui. Un cort mic, gri și cu un gemuleț făcut dintr-o pânză cu găurici in ea.

  Când a ajuns la formuarul cortului s-a mai uitat o dată la celelalte și a tras o gură mare de aer.

- Noapte bună, Andrew...! A spus în timp ce deschidea cortul și a intrat înauntru. În cort avea un sac de dormit, un mp4 pus pe gheanta lui verde și un telefon mobil, negru cu albastru. S-a pus pe genunchi și a luat mp4-ul, după acea a luat sacul de dormit și la rotunjit până când a ajuns o pernă rotundă și tare. A pus perna în dreptul gemulețului, și-a băgat căștile în urechi, a selectat o melodie de-a trupei Led Zeppelin și s-a pus cu capul pe sacul de dormit privind Luna Plină care era printre copaci...

                                                                                           ***

  

   Animalul a ridicat labele din fața dintr-o dată și a prins cu ele doi copaci din fugă. S-a oprint instantaneu trmurând puțin la impactul labelor cu copacii. Când a fost din nou pe patru labe, s-a întors în stânga, la niște tufișuri, și a auzit un sunet. Un urlat subțire și după acea o voce de bărbat. Urlatul subțire a continuat vreo 20 de secunde și după acea s-a oprit. 

  Animalul a înaintat spre tufișuri. Știa că acolo are ce-i trebe. Știa că acolo este cea ce a mirosit cu cinci minute în urmă. Inima a început să îi bată și mai tare, mai tare decât îi bătea când s-a luptat cu acei lupi. A înaintat și mai mult către tufișuri și a ieșit într-o poieniță. Poienița unde era Andrew și ceilalți. Animalul mergea încet-încet cu capul în jos către primul cort. Simțea fericirea, simțea lăcomia și simțea minciuna din acel cort. Toate emoțile, toate energiile celor din cort le simțea ca pe propile energii.

   Dintr-o dată s-a oprit la vreo 10 centimetri de cort. A închis ochii aceia roșii și după acea i-a deschis din nou. Acum ochii lui nu mai era roșii și plini de furie. Erau de culoare albastră, ca... Ca ochii unui om. A început să respire din ce în ce mai repede și, dintr-o mișcare, s-a întors cu spatele la cort fluturând coada lui lungă și moale peste el. S-a uitat în toate părțile. Parcă nu știa nu era. Parcă nu mai era el... Parcă dintr-o data i-a perit foamea și parcă acel miros nu-l mai atrăgea... Era...

   Un sunet asurzitor l-a făcut să se întoarcă instantaneu. Când s-a întors ochii lui erau din nou roșii. În fața lui stătea o fată brunetă, cu par lung, pâna la jumătatea spatelui, dezbrăcată. Animalul simțea cum frica o înconjoară și, deodată, cum frica îi curge prin vene. Îi simțea inima cum pulsează acea frică, acel sânge care îi înebunea toate simțurile și îl făcea să îi se oprească inima în loc. 

  A început să înainteze către acea fată care tremură ca și cum mai umpic își ieșea din piele. Ea nu s-a miscat. A întepenit cu dinți scrânșiândui la maxim și cu mâinile puse peste sânii ei mari. În minte îi treceau mii, poate milioane de rugăciuni, dar, știa că nimic nu o mai putea salva din fața acestui animal. A vrut să tipe la ceilalți, dar, știa că nu trebuie să se miște în fața unui asemenea animal.

  Când a ajuns la vreo doi centimetri cu capu de ea, s-a oprit, și, s-a uitat cu ochii lui mari și roșii în ochii ei mici și negrii. Respiratia lui nebună se revărsa pe fața ei, și, odata ajunsă acolo, se scurgea ca apa unui râu. Acum este acum. 

   Cu o mișcare rapidă, lupul și-a ridicat capul și, tot în acel timp, i-a dat cu laba dreapta peste capul acelei fete. Ea a picat pe jos, ieșind din gâtul ei numai sânge, iar, capul ei a picat zece metri mai departe. Animalul și-a dat din nou capul în jos, în dreptul sângelui, și, și-a scos limba uriașă și mov. Cu ea a lins încet tot sângele. Când a terminat, s-a pus peste corpul fete și și-a pus labele din spate pe picioarele fetei, și labele din față pe mâinile fetei. Era acum peste un X format dintr-o fată fără cap. 

   O secundă mai târziu s-au auzit mai multe oase cum se rup, și, imediat mâinile fetei au zburat la vreo doazeci de metri depărtare. Din ea acum ieșeau numai organe și sânge. În zece secunde, sub animal, s-a format o baltă de sânge. S-a aplecat peste ea și a inceput să beie iară. Când a terminat cu sângele de pe jos, și-a ridicat din nou capul, și, și-a imediat o laba din față peste abodnemul fetei. Acolo era ce-a ce vrea el. Acolo era sursa lui de mancare...Acolo.

  Dintr-o dată s-a auzit ca și cum s-ar fi spart 200 de oase dintr-o dată. Lupul a strâns-o pe fată în mâna lui. Acum nu mai era nimic din ea. Oasele îi erau pe lâna ea, și, unele mai erau la locul lor, dar, pe lup nu asta îl interesa. După câteva secunde a băgăat mâna în fată și când a scos-o a ridicat-o în dreptul capului. 

  În mâna lui era o chestie mică, umpic rotundă și roșie. Era... Era inima fetei! A vrut să o îndrepte spre gură, dar, din spatele lui a auzit un zgomot. S-a întors imediat, cu pumnul strâns și, după acea, s-a mai auzit încă un sunet. Un urlet puternic. Un urlet care spunea că teama este în cel care a urlat. Un urlet care venea din acel Animal. După vreo două secunde Animalul a picat la pământ făcând un zgomot mare.

  La zece metri depărtare, prin copacii mari și prin lumina Lunii, un om stătea pe burtă cu o lunetă în dreptul ochiului.