Plenilunium - Arhas Rahailhil (Începutul Luptei)

Capitolul 22 - Începutul sfârșitului

Nu apucă să ajungă nici la jumătatea distanței dintre bancă și casă pentru că s-a oprit brusc. Ochii i-au fulgerat pe casă, sub geamul lui Emily, acolo unde Vasilis o ținea în brațe, forțat, iar ea se zbătea, încercând să iasă din strânsoarea lui puternică. Claudiu nu mai putea gândii. Privirea îi era ațintită pe Vasilis, care era mult, dar mult mai palid de când la văzut ultimă oară, dar și mult mai musculos, când dintr-o dată s-a lăsat pe genunchi, iar după aceea era în fața lui Claudiu, ținându-i capul lui Emily într-așa fel încât să-l privească în ochi.

De data asta și el s-a uitat la ea. Ochii ei verzi îi arătau speranță, iertare, dragoste... Dar nu se putea gândii la asta, iar în secunda următoare a ridicat mâna, și cu viteză a îndreptat-o spre Vasilis. El i-a pus capul lui Emily în fața ei, și Claudiu a oprit-o. Nu puteau să se lupte aici... Nu cu Emily de față...

- Las-o, Vasilis! Spuse Claudiu pe un ton gros, uitânduse în ochii lui. Emily a început să tremure, o simțea, vedea. Încerca din răsputeri să-și descopere gura. 

- Acum sunt însetat de sânge, iar ea are unul atât de cald, încât mă gândesc cum nu m-am hrănit din ea până acum, spuse Vasilis ridicând mâna dreaptă. A lăsat-o în jos, pe corpul lui Emily, iar când a ajuns jos la bluză, a băgat-o prin ea. În secunda următoare s-a auzit un țipăt iar Emily era dezbrăcată, doar cu un sutien pe ea. Claudiu a ridicat mâna când l-a văzut că se îndreaptă repede către gâtul ei, iar în secunda în care Emily a început să ține îi avea capul în mână. Emily a început să țipe mai tare, iar Vasilis continuând să-și miște capul pe gâtul ei. 

Secundele treceau, iar Claudiu dacă nu făcea ceva Emily era să fie moartă. Pentru asta a început să strângă de cap, cât de tare putea, iar țipătul plăcut de fată s-a transofrmat într-un țipăt de monstru. Claudiu i-a putut vedea colții lui Vasilis când și-a ridicat capul și s-a uitat în ochii lui. Ochii lui Vasilis erau roșii, chiar dacă cu câteva secunde mai devreme erau negri. 

Când trupul lui Emily, probabil mort, a început să cadă la pământ, Claudiu a ridicat mâna dreaptă într-un pumn și a îndreptat-o către capul lui Vasilis, dar a lovit aerul. Vasilis dispăruse. S-a uitat disperat în jurul lui dar nu vedea nimic. Când s-a întors către corpul acela fără viață, a simțit un pumn puternic în abdomenul lui, iar în secundele următoare zbura prin aer, lăsându-l în fată. Nu apucă nici bine să pice, pentru că a simțit palma tare, dar și foarte rece, a lui Vasilis în jurul gâtului, pentru ca imediat să simtă pământul tare la spate, și o durere foarte mare.

- Nu am vrut asta! Spuse Vasilis, curgându-i sângele lui Emily, care mai era pe la gură lui, pe fața lui Claudiu. Simțea cum rămâne fără aer, cum trebuie să facă ceva să-i îndepărteze mâna de pe gâtul lui. Era puternic, mai puternic decât era atunci când îl aștepta după școală pentru ora de box. În mintea lui, deja agitată, și în ciuda durerii de la spate, Claudiu s-a gândit la ceva: la Katherine. Era prima oară când se gândea cu speranță și rugăminte. Dar ea nu era aici. Avea alte treburi mai importante în acest moment, dar în loc de Katherine, în minte i-au venit imaginiile cu ea, în prima zi când a dat primul pumn cu puterea de vârcolac. 

Știa că era puternic și când nu era sub forma unui animal uriaș, iar asta era ușor de folosit. Și-a pus amândouă mâini în jurul încheieturii lui Vasilis și a început să-și trimită acolo toată puterea. să trimită focul acelei teracote în misiunea de a-i încălzi mâna și a-l face mai puternic. Iar asta a funcitonat. După mai multe secunde, în care Claudiu credea că deja era mort, mâinile i s-au încălzit și a strâns din ele, în acelaș timp ridicând mâna lui Vasilis. „Da!”, își spuse el și se uita în ochii uimiți ai lui Vasilis, care nu credea că mai are putere. Mâna lui Era deja ridicată vreo 10 centimetri de gâtul lui Claudiu, iar când Vasilis a încercat să îndreptate și mâna stângă către acel loc, Claudiu l-a împins iar el a fost imediat în partea cealaltă, lovinduse de banca pe care cu câteva zeci de minute Claudiu stătea pe ea.