Capitolul 2 - Marcus

1K 26 23
                                    

- Eric, unde mergi? A strigat Emily la el când a luat-o spre iesirea școli îndepărtânduse de drumul către cabinetul școli.  Eric nu sa oprit când Emily a strigat așa că ea a sa aplecat și a luat un băț. La ridicat cât de tare a putut și la aruncat după Eric. Bine înțeles. Nu la nimerit. Dar măcar la făcut atent și sa oprit întorcânduse către ea.

- Ce vrei? Spuse nervos ridicând o mână făcândui semn să se ducă către cabinetul școli. Ea nu la ascultat și a sa apropiat și mai mult de el.

   Când Emily a ajuns lângă el și-a pus o mână pe cap și sa uitat în pământ.

- Sper că nu te duci la Vasilis. Așa e? A întrebat respirând din ce în ce mai tare din cauza alergatului către cabinet. Eric nu ia răspuns.  Era prea nervos să o facă acuma. Se uita prin școală sperând să îl vadă pe Vasilis, dar, el nu mai era în scoala. Defapt nimeni nu mai era în scoala înafară de profesori și de ei doi. După câteva secunde sa uitat și la Emily și a spus:

- Emily, trebuie! A spus pe o voce joasă incercând să nu facă întâmplarea asta mai rea. Ea și-a luat imediat mâna din cap auzind ultimul lui cuvânt și cu privirea către el a tras o gură mare de aer. Știa că nu poate să îi schimbe intenția, sau, măcar să încerce. Mereu ajungeau să țipe. Câte o dată ajungeau și ei la pumni. Dar...se termina mereu cu bine. Fară sânge sau ceva rupt.

- Și...Ce vrei să faci când ajungi la el? O sa te iei la bătaie? O sa vă rupeți un cap? O mână? Un picior? Spuse ea privindul atentă în ochi.

- Știu eu ce să fac. Tu trebuie doar să te duci la el, și, să vezi ce are. B..

- Nu trebuie să faci nimica, Eric! Spuse ea întrerupândul în timp ce și-a ridicat o mână și după aia lăsând-o să cadă puternic pe lângă corpul ei suplu. El o zâmbit cu colțul guri la auzul vorbelor ei și sa uitat în sus, peste ea. Cam la 10 metri în spatele ei era o clădire unde erau aranjate mai multe tablouri pe preteți. El și-a atințit privirea către unul în care erau doi băieți și o fată în pădure stând lângă copaci diferiți cu un picior ridicat și cu mâna la cap ferinduși ochii de soare. După 2 secunde a mai zâmbit o dată cu colțul guri și sa apropiat de Emily.

- Emily! Dacă ți la Claudiu și ești întradevăr prietena lui cea mai buna, atuncea, mă vei lăsa să plec. Nici eu nu vreau să plec, dar, trebuie. A spus punânduși mâna pe umărul ei drept și uitânduse în ochii ei. Ea a tras o gură mare de aer și a rămas așa. Uitânduse și ea în ochii lui.

- Așa credeam și eu, Emily. A spus când nu mai credea ca poate să răspundă și după aia și-a luat mâna de pe umărul ei printr-o mișcare rapidă și a început să fugă către ieșirea școli cât de repede putea. Ea nu și-a luat privirea de pe el până când nu a ieșit pe poarta școli și nu mai putea fii văzut. Când Eric a dispărut din peisajul ei, ea sa întors și sa îndreptat către cabinetul școli. De data asta mergea mai liniștită.

                                                                                     ***

- Cine e șeful, cine e șeful, cine, cine? A întrebat Vasilis când a ieșit de printre blocuri alături de cei 4 băieți cu care a fugit de la școală. Toți aveau câte un băt în mână și îl loveau de pereți când aveau ocazia, sau, îl loveau de alte lucruri de pe stradă.

- Tu, tu, tu ești șefulll, au răspuns toti băieții în cor la întrebarea lui Vasilis.

- Auzi, Vasilis. A spus un băiat din dreapta lui. Era unul mare de statură. Mai mare ca Vasilis și mai făcut la corp decât el. Poate era cel mai făcut dintre toți de acolo. Vasilis sa oprit imediat și s-a uitat la acel băiat. După aia sa uitat și la ceilalți cu un zâmbet pe față.

Plenilunium - Arhas Rahailhil  (Începutul Luptei)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum