Plenilunium - Arhas Rahailhil (Începutul Luptei)

Capitolul 15 - Blestemul Vrăjitorilor

Aici o sa aflati umpic mai mult despre Katherine:P. Sper sa nu va plictiseasca, dar eu unul cred ca tunelul acela e preaa mareeeeee:))

_______________________________________________________________________________

- Și totuși, de ce sunt eu așa? Și de ce este Vasilis așa? Întrebase Claudiu, cu o ezitare pentru răspuns, în timp ce se plimba alături de Katherine printr-un tunel de piatră. Era luminat doar de flăcările de pe pereți, care ieșeau din vârful unor lemne. Katherine a tras o gură de aer și a încercat să răspundă.

- Nu știu, Claudiu! Spuse ea scurt, și a oftat. Claudiu și-a lăsat mâinile să cadă pe pantalonii rupți, de o culoare cafenie, făcând zgomot.

- Și... Cum de ești vrăjitoare? Și... Câți ani ai? Văd că te ți bine...

- Oricine este cineva în viață, Claudiu. Îl întrerupse ea, uitânduse la el, încruntată. Trebuie doar să găsești acel ceva. Acel ceva care zage în tine. În cel mai întunecat loc din Sufletul tău, din Inima ta. Dar, bine înțeles, e greu să-l găsești. Voi, cei tineri, vă bateți capul cu toate prostiile în loc să cautați în acel loc întunecat după acel ceva care sunteți voi. Eu una, nu am făcut asta. Acum mult timp am fost și eu ca tine. O fată care umbla cu un cuțit în mână căutând după mâncare, până când, am căzut pe pământ. Se oprise, uitânduse în față. Claudiu nu înțelegea ultima parte...

- Cum adică „cu un cuțit în mână căutând după mâncare”? O întrebase el și se uita de sus la ea. De data asta ea nu s-a uitat la el. Mergea, in față, uitânduse la... nimic.

- Am fost blestemată, Claudiu! Am fost blestemată să trăiesc o veșnicie în chinuri. Am fost blestemată să rămân pe acest pământ, și în fiecare an se întâmplă. Apare ea. Apare surioara mea, cea pe care am urât-o, am omorât-o. Știi? La acele vremuri nu puteai să omori așa de capul tău, mai ales în locul unde stăteam. Au fost numai vrăjitori acolo, iar dacă omori un vrăjitor, mai ales pe cineva din familia ta, o să fi blestemat. Dar, pentru ei nu au fost de ajuns asta. M-au blestemat cu toții. M-au omorât, iar după aceea m-au reânviat în ceea ce sunt acum. Se oprise, și își ridică privirea către Claudiu, observând că nu înțelege nimic. Iar acum, continuă ea, uitânduse din nou în față, să-ți răspund la a doua întrebare. Se oprise o secundă și după aceea ridică un deget. Unu! Spuse ea, pe o voce joasă. Un an, Claudiu. Un an, la noi, semifică nemurirea, o cifră care nu poate fi descrisă. Un an avea surioara mea când am aflat că o să fie o vrăjitoare. De un an aflasem și eu ce înseamnă vrăjitoria, și, un an mai este până când ea o să revină. Încheia, din nou, cu un oftat scurt. Claudiu se uita în față, pierdut în gânduri, și în încercarea de a înțelege ce spune Katherine. El vru o cifră exactă, iar ea l-a luat cu chestiile aștea filozofice. Nu se putea o clipă să nu vorbească, ca și cum ar scrie un roman. Era complicată...

- Un an... Asta e și cu Vampirii? Daca tot există chestiile aștea, dacă exista Vârcolaci, și alte chestii, atunci, și ei au un an? Nu se putea să nu se uite la Katherine de data asta. Mâinile ei erau strânse pe baston.

- Cu Vampirii este altă treabă, Claudiu! Ei sunt niște fințe care beau sânge, fără el ar murii. Și tu, adică Vârcolacii normali, că tu nu te poți încadra în asta, nu au viață veșnică. Din nou Claudiu se uită la ea, începând să se încrunte și el.

- Vrei să spui că Vasilis o să fie un adolescent, prost și nesuferit, pentru tot deauna? Întrebase el pe un ton care nu accepta un răspuns pozitiv.

- Nu vreau să spun nimic, Claudiu. Răspunse Katherine, ridicând bastonul. Nu știu despre voi, sau despre tine. Dar, sunt sigură că tu, sau el, v-ați născut cu un scop, un scop pe care ceilalți nu îl au, un scop pe care trebuie să-l aflu! „Un scop...”, își spuse Claudiu. Un scop... Înăuntrul lui era cineva... Trebuia doar să afle...

- Am avut un vis, Katherine, spuse el și încerca să îl caute prin cap. Un vis. Un om. Unul palid. Fugea prin pădure. O pădure neagră, luminată doar de Luna Plină de pe cer. Se mișca foarte repede. Claudiu îl privea. El era acolo, dar nu era ceva cu viață. Era ca un specator care urmărește un meci de fotbal lipit de un perete. Și, dintr-o dată, când acel om fugea, a sărit, pe creanga unui copac. După câteva secunde sub el a apărut o umbră mare, neagră, și acel om sărise și mai în sus. Dar, acea umbră sărise și ea, mai mult decât era copacul, și, în lumina Lunii, Claudiu observase ce era. Deasupra copacului, cu acel om în mână, era un alt om, mare, adică gras, cu blană pe el, și cu botul ca de câine, cu colți mari. Acesta deschise gură, în strigătele disperate ale celuilalt om, și după aceea capul acela de câine îl înghițiră cu totul...

- Da.. Știu, Claudiu. Katherine îl întrerupse din visul lui, și, observase că nu mai era în tunel. Ieșise, într-o sală mare, una cu trei scaune de aur în dreapta lui, și cu o ușă mare, poate de vreo 20 de metri, în stânga lui. Știa unde era. A mai fost aici. Doar că acum era diferit. Sala era plină de oameni, unii mari,  iar alții erau doar niște adolesceți prostuți. Când Katherine ieșise cu Claudiu din tunel, toți se oprirăî din ce făceau, și imediat s-au uitat la ei. Unii speriați. Alții respectoși, iar alții cu ură. 

- Ce fac ei aici? O întrebase Claudiu, pe o voce joasă, uitânduse la toți. Un copil avea o minge în mână. O minge care se umfla singură. Altul, într-un colț, care avea un pahar roșu în mână, se uita la el, dând din nas, ca și cum mirosea ceva la Claudiu. Iar în alt colț, stăteau vreo 3 puști, maxim 19 ani, unul mai mic decât celălalt și mai slab.

- Ei sunt ceva ce nu ești tu, iar tu ești ceva ce nu sunt ei, Claudiu. Vorbise Katherine, din nou fără ca Claudiu să înțeleagă ceva, înaintând către ei. Se oprise lângă băiatul cu mingea. Seamus. E un vrăjitor. Cei din colț sunt un Întreg, iar cel din celălalt colț, este un Vampir, Claudiu! Când Vampirul, un băiat înalt, blond, cu ochi roșii îi auzise numele, se repezi la el, dar, când făcu zece pași, Katherine se întoarse cu privirea către el și imediat acel băiat s-a oprit, cu mâinile în sus, picioarele întinse și cu fața tremurândui. Levita la câtiva centimetrii de pământ, iar Katherine s-a dus aproape de el. Încet, băiete, spuse ea și după aceea Vampirul s-a lipit de peretele pe care stătea spirijinit, făcând un zgomot ciudat. Claudiu este mai puternic decât tine, spuse Katherine și după aceea se întoarse către ceilalți, cauzând căderea Vampirului pe ciment. Este mai puternic decât voi toți! Daca ar vrea, ar putea să dărâme tot locul acesta, și, v-ar putea distruge numai cu un deget. Deci, nu vă apropiați de el, mai ales dacă aveți gânduri necurate în creierașul acela mititel! Îi amenințară Katherine și imediat toți au început să tremure, mai ales acel Vrăjitor mic. Claudiu întorase capul și către cei trei, către acel Întreg, și, acum văzu doar un băiat. Unul înalt, de vreo trei metri, slab și blond.