Devilicious.

8. Dirty

***Scene 18+ . Vă avertizez, nu sunt scene obişnuite!!!**** 

Mergeam cu paşi mărunţi, de parcă îmi doream să nu mai ajung niciodată. Am înghiţit în sec când am ajuns în faţa uşii biroului său. Ştiam că nu e ceva bun, dacă mă cheamă doar pe mine acolo. Speram că o face doar ca să-mi spună despre regulile de pe aici, dar nu aveam suficient noroc ca să scap aşa de uşor de Aliid. Am bătut la uşă  cât de încet am putut şi imediat i-am auzit vocea: "Intră!", semn că mă aştepta.

Am apăsat cleanţa şi am privit spre biroul său. Era identic cu cel pe care îl are în oraşul meu. Aliid stătea întins pe spate, pe scaunul său de piele, trăgând din trabucul ce-l ţinea între degete. 

- M-ai chemat? întreb în şoaptă. Pentru câteva secunde am crezut că nu m-a auzit, dar văzându-i apoi rânjetul de pe faţă, dându-şi seama neliniştea pe care mi-o provoacă, am ştiut că a făcut-o.

- Ia loc, Jessica. De ce nu eşti costumată încă? În curând barul va fi plin.

- O să mă îmbrac imediat. Şi apropo de asta.. de ce hainele acelea? Ce ai impresia că suntem noi, Aliid? Servim aici, nu ne-o tragem!

S-a ridicat în picioare, sprijinindu-şi mâinile de biroul din lemn masiv ce stătea între noi

- Dacă eu am chef, vi-o şi trageţi, înţelegi? Eu vă plătesc pe voi, toţi sunteţi la mâna mea aşa că ghici ce? Faceţi tot ce spun! 

Damon intrase chiar când el ţipase, fără să bată la uşă. Exact la fix, pentru că Aliid se cam enervase şi cine ştie ce-i trecea prin cap să mă oblige să fac. Câteodată uit cine e de fapt.

- Aliid, nu ştii că nu-i frumos să ţipi la domnişoare?

- Tu ce mai vrei, coşmarule? îi răspunde Aliid exasperat.

- Trebuie să stabilim câteva lucruri înainte să deschidem şi nu prea avem timp. În 15 minute e deschiderea. Sunt oameni ce deja aşteaptă. 

- Oh, da. Bine. Jessica, poţi pleca. Vorbim altădată, îmi spune făcându-mi semn cu mâna dreaptă să mă car de acolo. 

Am ieşit pe uşă, iar Damon ieşise imediat după mine. 

- Stai!

- Ce e, Damon?

Auzindu-mi întrebarea, un zâmbet uriaş i-a apărut pe faţă apoi şi-a lipit buzele de ale mele, încet şi suav, dar tot odată îi simteam latura sălbatică ce ameninţa să iasă la suprafaţă. M-am desprins din sărut, făcând un pas în spate, iar Damon nu a făcut nimic să mă oprească.

- Ce s-a întâmplat? mă întreabă încercând să mă tragă iarăşi în braţele lui.

- Nu mă poţi săruta când vrei. Nu e nimic între noi!

- Trebuie să fie? întreabă el şi gura mea formase un "O" de uimire. Cât de nesimţit! Putea măcar să încerce! Îmi venea să-i trag o palmă cât de tare pot, însă mi-am înfipt unghiile în propria palmă şi am numărat în gând până la 10. Trebuia să încetez să-l las să mă enerveze şi să se joace cu mine.În fond, mie trebuia să-mi trag o palmă, căci mă lăsam mereu sedusă de el. 

- Nu, nu trebuie. Între noi nu trebuie să fie nimic, Damon şi nu va fii. Aşa că păstrează distanţa.

Am plecat înainte să-mi poată da o replică isteaţă de a lui. Niciodată nu ştiu ce are în cap omul ăsta! Mă sărută de parcă ar vrea să mă devoreze, de parcă viaţa lui ar depinde de asta şi apoi parcă mă aruncă din al nouălea cer, cu câte un comentariu răutăcios şi nesimţit. O să cedez psihic dacă mai stau aproape de el. E toxic, omul ăsta chiar e toxic.