Am deschis usa cu mainile tremurand si am mers incet spre sufragerie. Imi era tot mai greu sa ma deplasez din cauza piciorului ce incepuse sa imi dea mari batai de cap.
Toti stateau asezati pe canapeaua din sufragerie si ii observasem expresia lui Liam, care sigur aflase de la Blair ca nu doar stau cu eu, ci ca am devenit una de a lor.
- Mergi chiar acum acasa cu mine, spune atat de calm cat putuse, caci puteam sa imi dau seama ca se abtine cu greu sa nu rabufneasca.
- Nu, raspund simplu si imi incrucisez mainile la piept.
- Nu ti-am cerut parerea. Te-am anuntat. Mergi sa iti iei toate lucrurile, fiindca nu te vei mai intoarce niciodata aici, imi spune categoric.
Daca era ceva la care ne asemanam, cu siguranta era incapatanarea. Nu aveam sa cedez sub nici o forma si stiu ca nici el nu o va face prea usor. Un lucru era cert, nu am sa plec acum, cand incepusem relatia aceasta cu Damon. Nu am sa il las sa ne puna pe toti in pericol din cauza ca el este mult prea protector cu mine. Ma puteam descurca foarte bine cu siguranta mea.
- M-ai auzit. Am spus ca nu. Nu tu decizi pentru mine.
- Esti minora. Chiar este necesar sa o sun pe mana? Ma ameninta serios luand telefonul in mana.
- Nu ai decat. In scurt timp nu voi mai fi. Este decizia ta daca vrei sa ne implici intreaga familie. Nu plec de aici indiferent ce vei spune tu.
- Jessica, nu ma fa sa te iau cu forta, spune ridicandu-se in picioare si pasind spre mine. Iti repet pentru ultima oara. Impacheteaza-ti lucrurile.
- Poti repeta si de o suta de ori, nu imi va schimba hotararea.
Pufnise. Isi stranse pumnii si sunt convinsa ca incerca sa se calmeze si sa nu ma ia de-a dreptul pe sus. Liam stia cel mai bine ca nu pot fi fortata sa fac ceva ce nu imi doresc.
- Acum ca ne-am inteles, ma poate ajuta cineva sa urc in camera mea? Ii intreb pe restul, caci nu o puteam face singura si demonul meu inca nu venise.
Kevin se ofera sa o faca el si desi ma simteam stanjenita, am acceptat. Nu aveam dispozitia necesara pentru alte discutii, plus ca un refuz din partea mea l-ar baga pe Liam la banuieli.
Acesta ma luase in brate si urcase scarile cu mine. Incercam sa nu il ating prea mult. Ma simteam incomfortabil, in special ca ne evitasem reciproc in ultima perioada.
- Multumesc, ii spun imediat ce ma aseaza pe pat si incep sa caut telefonul in buzunare, pentru a-l suna pe Damon.
- Pentru nimic, imi raspunde el si se retrage. Ma bucuram ca nu a lungit lucrurile. Kevin era ultima persoana pe care o voiam pe cap acum. Liam cel nervos si Damon cel suparat imi erau mai mult decat suficienti.
Am oftat cand imi intrase mesageria si am aruncat telefonul pe pat. Poate ar trebui sa ii las un mesaj. Aveam nevoie de el, mai multa decat credeam.
Usa se deschise si pe usa intrase fratele meu, vijelios.
- Cum naiba ai ajuns aici?
- Ca sa iti salvez tie pielea, idiotule! Spun atunci cand imi simt capul explodand. Ma enerva atat de mult!
- Despre ce naiba tot vorbesti?
- Despre faptul ca ai disparut cateva zile si cand am venit sa te caut, asta a fost singura solutie! Aliid mi-a spus ca daca nu ii dau ceva la schimb, nu te mai intorci intreg acasa! Tip spre el, incercand sa il lamuresc. Nu voiam sa il fac sa se simta vinovat, voiam sa inteleaga gravitatea situatiei si sa nu mai insiste sa ma ia inapoi.
- Jessica, cat poti fi de naiva?
- Naiva? Am fost eu, in locul vietii tale! Te-ar fi ucis!
- Sa ma ucida? Eram intr-o misiune, inainte sa pleci tu! Ma ascundeam in unul dintre locurile de care probabil ai aflat deja! Nu m-ar fi ucis nimeni! Cum ai putut sa te lasi atat de usor pacalita?
- Aliid mi-a dat cuvantul lui ca te va lasa sa iesi din asta daca eu vin aici, incerc sa ii explic, realizand incetul cu incetul ca fusesem intr-adevar pacalita. Multe lucruri incepeau sa aiba sens.
- Sa ies? Nu mai e cale de iesire, Jessica! Odata ce intri in asa ceva, nu mai iesi!
- Tu..inca lucrezi pentru el? Ai facut-o de cand am plecat eu? Intreb cu vocea stinsa. Nu imi mai gaseam cuvintele. Aliid se jucase cu mine.
- Bineinteles! M-a lasat sa ma ocup de barul din orasul nostru si pe tine te-a trimis aici! La dracu! Ai gandit macar inainte sa faci asta?
Lacrimile incepeau sa mi se adune in colturile ochiilor. Nu mai puteam spune nimic. Eram atat de furioasa! Ma implicasem singura in astfel de lucruri si nu rezolvasem nimic. Nu ii oferisem libertate lui Liam. Toate astea au fost pentru nimic!
- Ia-ti lucrurile si hai sa mergem. Cat mai repede! Trebuie sa rezolv porcaria asta pana nu este prea tarziu.
- Nu merg nicaieri, Liam!
- De ce naiba te incapatanezi? Tocmai ti-am spus ca daca intri in asa ceva, nu mai exista cale de scapare. Trebuie sa te duc acasa pana nu este prea tarziu. Jessica, este suficient sa auzi cateva planuri de ale lor sau sa participi la vreun jaf si nu te vor mai lasa sa pleci!
- Prea tarziu, Liam! Ii spun lasandu-mi privirea in jos.
- Ce tot spui?
- Am..am participat deja, ii marturisesc si vad cum expresia fetei i se schimba.
- Tu? La naiba! De asta esti atat de accidentata? O sa-l ucid pe nemernic!
- Nu. De fapt, m-am descurcat destul de bine. Asta este doar un accident la ski.
- Te auzi ce spui? Te-ai descurcat bine? Nu stii nimic despre lumea in care ai intrat! O sa rezolv asta. Doar fa-ti odata nenorocitele alea de bagaje!
- Nu plec, Liam. Asta doar ne-ar pune in pericol.
- Ma descurc eu cu Aliid.
- Mi-a spus clar ca daca voi incerca sa fug, lucrurile nu se vor termina bine pentru noi!
- Am spus ca ma descurc! Nu pot sa te las aici! Striga iarasi la mine si aproape icnesc. Nu il vazusem niciodata asa.
- Liam, nu intelegi. Nu vreau sa plec de aici, ii spun, lasandu-l cu gura cascata.
- Cum adica nu vrei? Este din cauza lui Damon?
- Nu sunt nevoita sa iti dau explicatii.
- Dumnezeule, am impresia ca nu gandesti! Damon nu este ceea ce crezi tu!
- Stiu exact ce este Damon.
- Nu stii nimic! Esti de cateva saptamani aici, la naiba! Te foloseste! Asta face Damon mereu! O sa fi doar una dintre proastele pe care le trece pe lista lui. Imediat ce se plictiseste de tine si obtine ce vrea o sa te arunce! Sa nu imi spui ca te-ai culcat cu el?
Cuvintele lui Liam ma ranesc acolo unde ma doare cel mai tare si scot la suprafata cele mai mari temeri ale mele, hranindu-mi nesiguranta. De ce toata lumea continua sa imi spuna asta? Incepusem sa plang, caci nu ma simteam in stare sa fac fata la ceea ce imi spusese si Damon nu era aici sa imi alunge fiecare frica.
- Ai facut-o, nu-i asa? Raspunde-mi! Spune-mi ca nu ai fost atat de idioata sa faci asta, sa ii pici asa in plasa!
Palma mea se lipeste de obrazul lui Liam, nemaiputand sa suport sa aud acele lucruri.
- Iesi afara, Liam! Am terminat discutia asta! Spun si imediat ce iese, las lacrimile sa ma cuprinda cu totul. Aveam atat de multa nevoie de Damon!
**********
Ce credeti ca va face Damon?
CITEȘTI
Devilicious.
Teen Fiction" - Nu te iubesc pur şi simplu, îmi eşti obsesie. Nu mi-am dorit niciodată să posed un lucru atât de mult cum mi-am dorit să te posed pe tine. Am nevoie să îmi aparţii doar mie, pentru o eternitate. Vreau să-ţi absorb sufletul şi trupul, să-ţi fur p...
