Devilicious.

31. Te iubesc

- De ce să o mai lungim atât, Damon? Mă pisicesc eu și el doar chicotește.
Îi stiam deja discursul, insa ce nu dorea el sa inteleaga era faptul ca imi intrase atat de tare pe sub piele incat oricare ar fi fost trecutul lui si oricate fapte demne de dispret ar fi facut, in ochii mei nu il va schimba nimic. Sentimentele mele ar fi ramas la fel. Nu imi pasa de omul care fusese inainte, ci doar de cel care e acum.
- Nu pot sa o fac, nu vreau sa o fac pana nu iti spun totul, imi spune si stiu ca o dau in bara mereu cu insistenta mea, dar nu aveam de gand sa cedez pana nu ii va intra in minte ca il iubesc oricum.
Il ignor complet si il sarut in continuare, provocandu-l. Aveam incredere in Damon, desi fusesem avertizata sa nu o fac. Poate ca voi ajunge sa ma ard, sau poate ca nu. In momentul de fata ma interesa doar prezentul.
Am stat în cadă aproape o oră apoi ne-am întors în cameră și ne-am băgat în pat.
Damon purta doar o pereche de pantaloni sport si eu doar lenjerie, plus un tricou pe care-l furasem de la el.
Mi-am pus capul pe pieptul lui dezgolit, incepand sa il mangai. M-a tras imediat mai aproape de el si mi-a sarutat fruntea, apoi incepuse sa se joace in parul meu.
Ce incepeam sa simt pentru Damon nu putea fi explicat in cuvinte. Nu avea doar cativa fluturi in stomac, era mult mai intens de atat. Ma indragostisem nebuneste. Simteam o nevoie permanenta de el.
I-am depus cateva sarutari marunte pe piept, apoi pe gât si l-am auzit mârâind.

- Esti imposibila! Imi spune dandu-si seama ce incerc sa fac si imi captureaza buzele cu ale lui.

Mă urc deasupra lui si adancesc sarutul, plimbandu-mi degetele pe pieptul sau incins. Imi cuprinde imediat fesele cu palmele si le strange apoi geme, cand imi misc soldurile sugestiv.
Nu puteam sa imi explic cum in unele momente cu Damon imi disparea toata pudoarea. Poate din cauza ca il doream atat de tare cum nu credeam ca mai era posibil. Il voiam in toate modurile. Nu imi mai ajungeau simple atingeri si sarutari. Voiam sa duc totul la un alt nivel. Credeam ca nu voi fi pregatita vreodata pentru acest moment, doar fiindca nu gasisem pe nimeni sa ma atraga asa cum o facea el. Acum eram convinsa ca voiam asta cu Damon. In ciuda nesigurantei ca aceasta relatie va dura, care trebuia sa recunosc, ma rodea putin, stiam ca nu voi regreta vreodata ca l-am cunoscut, indiferent cum se va termina totul.

- De ce te incapatanezi sa ma faci sa imi pierd controlul? Ma intreaba apoi imi musca usor buza.

- De ce te mai controlezi? Ii raspund cu o alta intrebare si imi arunc tricoul de pe mine.
Isi lasa capul pe spate si isi da singur o palma peste frunte, apoi isi trece mana prin par.
Nu m-am putut abtine sa nu zambesc, stiind ca era pe punctul sa cedeze.
Am continuat sa il sarut si sa ma misc deasupra lui, simtindu-i duritatea.
Cand mana lui imi prinsese parul un mic geamat imi scapase printre buze apoi m-am lasat dominata de el.
Rolurile s-au schimbat, caci el venise deasupra mea si incepuse sa ma sarute doritor.
Isi facuse lor intre picioarele mele, lasandu-ma sa-l simt atat cat hainele ne permiteau.
Mana lui coborase spre zona mea sensibila si zambise cand simtise umezeala ce imi trada excitatia. Imi prinsese un sfarc intre buzele lui, iar cu cealalta mana imi tachina vulva.
Se ridicase de pe mine si imi daduse chilotii jos rapid, apoi imi sarutase gatul, sanii, iar in final gura lui ajunsese intre picioarele mele.

- Damon, i-am spus numele, mai mult gemandu-l, caci limba lui incepuse sa se miste peste clitorisul meu. Si se simtea atat de bine!
Nu incercasem sa ma trag deloc, desi eram intr-o asemenea ipostaza, cum nu mai fusesem vreodata cu alt barbat. Dorinta isi spunea cuvantul.
Am simtit cum ma patrunde cu un deget si m-am incordat, insa imediat ce incepuse sa il miste discomfortul disparuse.
Limba lui se misca tot mai repede si simteam ca nu mai rezist.

- Dă-ți drumul, iubito! Imi spune apoi isi reia treaba facandu-ma sa gem.
Ma las acaparata de senzatiile datorate orgasmului si ii prind parul lui Damon intre degete. Imediat ce am terminat, acesta se asezase langa mine tragandu-ma in bratele lui. Chiar daca nu imi oferise exact ce imi dorisem, eram cu un pas mai aproape. Stiam ca facuse asta doar ca sa ma potoleasca si ca nu voi reusii nimic mai mult in aceasta seara, dar chiar si asa, nu puteam sa ma plang.

- Sper ca acum vei sta cuminte, imi confirma el gandurile de mai devreme si zambesc, afundandu-mi fata in zona gatului sau. Ma saruta pe frunte si ma acopera, apoi se aseaza mai confortabil.

- Te iubesc, Damon, ii spun fara sa stau pe ganduri si adorm asteptand un raspuns ce nu mai aparuse.

**************************

Dimineata ne gasise incolaciti unul peste celalalt. Ma trezisem prima si imi amintisem cele petrecute cu cateva ore in urma.
Damon nu imi raspunsese la acel "te iubesc" pe care i-l oferisem din toata inima.
Nu fusese o marturisure aiurea, datorata placerii si nici un "multumesc". Vorbisem serios si ma simteam putin dezamagita ca nu a putut sa mi-o spuna si el.
Asta imi oferise doar mai multa nesiguranta. Poate sentimentele lui nu erau la fel de puternice cum erau ale mele., poate nu simtea totul chiar atat de intens si doar gandindu-ma la asta, m-am intristat.
Nu voiam sa il intreb, asa ca voi lasa lucrurile sa decurga de la sine.
Am mers sa imi fac un dus pentru a ma revigora, apoi m-am imbracat fara sa fac galagie si am plecat pe partie, lasandu-l pe Damon sa doarma in continuare. Micul dejun il ratasem oricum de mult.
Nu credeam ca m-as putea preface ca nu s-a intamplat nimic. Eram vizibil afectata de lipsa lui de raspuns.
Am luat schiurile si am incercat sa imi amintesc ce imi explicase Damon. Incepeam sa ma descurc.

- Ce spui sa mergem sa bem un ceai? Ma intreaba Blair si accept imediat.
Aveam nevoie sa ma incalzesc putin. Mergeam alene, povestind una alta, insa gandul meu ramasese la Damon.

- Esti in regula? Ma intreaba Blair observand probabil lipsa mea de atentie.

- Da, sunt ok. Dar ce e cu tine? Verifici mereu telefonul acela, ii spun incercand sa schimb subiectul. As fi putut sa ii povestesc, dar nu aveam starea necesara.

- E putin complicat.. stii tu, toata treaba cu Blake.

- Da.. nu iti raspunde? Intreb apoi.

- De fapt.. nu el e cel pe care il astept sa imi raspunda, imi marturiseste ea rusinata.

- Oh, spun surprinsa. Nu ma gandeam nici un moment ca era vorba despre altcineva. Credeam ca nu exista altcineva in viata ei, dar evident, ma inselasem.

- Of, la naiba. Trebuie sa vorbesc cu cineva.. simt ca o iau razna, imi spune si ii fac semn sa continuie, de aceasta data fiind foarte atenta la fiecare detaliu.
Imi povestise despre un barbat pe care il cunoscuse printre oamenii lui Aliid, care o ajutase sa treaca mai usor peste pierderea lui Blake si despre faptul ca il alungase de langa ea. Simtea ca nu va mai putea vreodata sa iubeasca alta persoana, in afara de Blake, iar acum ca acesta se intorsese, sentimentele ei pareau schimbate si incepuse sa ii duca dorul celuilalt, care acum se pare ca o ignora.

- Poate lucrurile se vor schimba cand nu va mai fi nevoie sa te ascunzi cu Blake. Banuiesc ca asta pune multa presiune pe tine si poate...tinzi sa o vezi ca o povara.

- Poate, raspunde ea trista. Adevarul e ca nu stiu nici eu ce simt. Stiu doar ca m-am saturat sa mint si sa tin secrete.

- Cand le vei spune si celorlalti? O intreb.

- Nu stiu. Probabil dupa ce ne vom intoarce din vacanta asta. Nici nu stiu cum sa le-o spun, ma vor invinovatii ca nu am facut-o mai devreme.

- Sunt sigura ca vor intelege, o linistesc, luand cana de ceai fierbinte.

- Cine, ce sa inteleaga? Se aude o voce din spatele nostru si imi simt inima batand nebuneste.
Speram sa nu il vad atat de repede pe Damon, nu stiam cum ar trebui sa ma comport.

***************

Dragilor, mai este cineva pe aici??
Vreau sa stiu parerea voastra.. a trecut mult timp de cand nu am mai postat si vreau sa ma asigur ca mai are rost sa scriu..