Devilicious.

15. Crazy in love

DAMON:

Am decis să îi fac puțin jocul, să creadă că nu îmi dau seama. Îmi venea teribil de tare să râd văzând cât se chinuia să nu scoată nici un sunet când o atingeam și o mângâiam. Îi sărutasem tot ce putusem din trupul ei firav și reușise să nu miște nici măcar un deget.
Nemernica mică și prefăcuta. Nici în ruptul capului nu ar recunoaște că toate astea îi fac plăcere. Dacă ar arăta că este trează, orgoliul ei ar trebui să mă respingă. Ăsta trebuia să fie planul, nu? Se bucura de tot ce îi făceam fără sa fie nevoită să dea explicații.

Era o actriță bună, însă trupul ei o trăda. Tremura sub fiecare atingere de a mea și respira greu, ba chiar uita să mai respire când o sărutam în diferite locuri. Îi vedeam pielea ce se făcuse de găină. Mă excitasem teribil numai sărutând-o și știind că nu mă respinge.
Îmi venise o idee care îmi va aduce cel mai probabil țipete și palme, dar știu că aveam să îi închid gura spunându-i că știu că se prefacuse.
Îmi împinsesem partea umflată a pantalonilor către fesele ei. Contrar banuielilor mele, nu țipase, ci îmi gemuse numele.

- Damoon.. auzindu-mi numele în felul acela de pe buzele ei mă făcea să o iau razna.

- Da, iubire? Îți place, nu-i așa? Te bucuri de fiecare sărut și alintare. Recunoaște!

- Mmm... O aud gemând din nou, când buzele mele se lipiseră de gâtul ei. Nu aveam nevoie de un răspuns, gemetele ei spuneau mai mult decât orice cuvinte.

- Sărută-mă, așa cum ai făcut-o mai devreme! O provoc, fiind surprins când se întoarce și mă ascultă, lipindu-şi buzele de ale mele. Nu într-un mod pervers, ci în unul dulce, tandru, care îmi provocaseră până și mie acei fiori ai.... Nu, asta nu se putea întâmpla. Nu îmi permiteam să ajung atât de departe cu cineva... nu cu ea. Nu când știu cât de nenorocit pot fi, cât as putea să o fac sa sufere. Egoistul din mine se gândise și la cât de mult m-ar putea face ea pe mine sa sufar. Dacă m-aş îndrăgostii apoi aș pierde-o?
Poate ea nu știa încă, dar avea o latură mai sălbatică decât vroia să creadă, mai întunecată decât mă așteptasem eu. Ar fi avut puterea să-mi îmblânzească demonii. Ținea totul ascuns sub un chip de înger, iar inocența de pe fața ei ar fi cucerit și diavolul. Ăsta era un alt lucru pe care începusem să îl ador la ea. Mă sărutase de parcă ar vrea să-mi devoreze și sufletul, dar mă privise de parcă întreg raiul se oglindea în ochii ei.

Eram condamnat, fără nici o șansă de scăpare. Femeia din brațele mele începuse să îmi ia mințile cu totul. Era ceva ce nu mai simțisem niciodată. Atât de multă dorinţă pentru o singură persoană...

- Damon, de ce îmi faci asta?

- Ce? Întreb total hipnotizat de pielea ei fină, de parfumul pe care l-as recunoaște dintr-o mie.

- De ce încerci să mă seduci? Întreabă cu o voce spartă, temătoare și cu o evidentă părere de rău.
Îi dădusem probabil impresia asta. Asta credeam și eu ca îmi doresc la început. Credeam ca o vreau în patul meu, că o să mă satur de ea imediat ce o sa mi se ofere, dar acum eram convins. Nu m-as putea sătura de ea. O vroiam în alte zeci de feluri, vroiam să fie numai a mea.

- Pentru că mă înnebunești și te vreau al naibii de tare, îi spun contrar sentimentelelor mele.

- Doar atât, Damon? Vrei doar să te culci cu mine și apoi să uiți?

I-am sărutat sălbatic gâtul și pieptul, nu sânii. Nu puteam să îi răspund la asta. Nu știu dacă puteam să mint atât de bine.

- Vezi tu...asta e problema. Nu știu dacă aș putea să mai uit vreodată.

JESSICA:

Îl priveam înmărmurită neputand crede. Auzisem bine? Damon chiar spusese asta? Îmi simțeam inima bubuind și nu știam cum ar trebui să reacționez.
Îmi sugerase cumva ce cred eu?
Mă întrebasem mereu dacă simte și el atracția nebună dintre noi, chimia, sau sunt eu doar o naivă pe punctul de a se îndrăgostii de băiatul cel rău.
La naiba, trebuia sa stiu, vroiam să îmi spună mai mult, să dezvăluie tot ce simte pentru ca mă simțeam sufocată de atâta incertitudine.

- De ce, Damon? doar atât reușisem sa spun. Îi analizam și cel mai mic gest, poate poate îmi dezvăluia ceva. Dar devenise din nou de necitit, impenetrabil. Nu schița nici nici o emoție. Părea gol dintr-o data, de parcă nu se întâmplase nimic mai devreme.

Îl văd încruntându-se, de parcă îl întrebasem despre cea mai mare tâmpenie din lume, și asta mă făcea doar sa devin și mai confuză. Ce naiba e în mintea ta, Damon? Mă întrebasem pe mine însumi, căci Damon încă nu avea chef sa discute.

Mă resemnasem. Poate pentru el nu înseamnă altceva decât plăcere fizica. Poate avusesem dreptate încă de la început. Nu îl vroiam pe Damon prin preajmă. Nu era nimic bun în atracția asta. Da, avusesem dreptate. Nu va putea vreodată să nutreasca sentimente și pentru altcineva în afară de el.
L-am văzut înghițind în sec apoi se întorsese cu spatele la mine. Acum tot el era cel supărat?
Bineînţeles că atunci când venea vorba de sentimente fugea ca un las. Am sperat pentru câteva momente sa fi fost el mai mult de atât. Evident, greșisem.

***
Dimineața mă prinsese singură. Damon dispăruse în zori, însă îmi era mult prea somn ca sa mă trezesc și eu. În plus, chiar nu îmi doream sa port alta discuție cu el. Mă lămurise cu totul.

Adormisem al naibii de greu, cu un gol în suflet și un război între inima și rațiunea mea. Pentru a mia oară hotărâsem sa stau departe de el. De voi putea, căci mă atrăgea ca un magnet. Drace! Era o adevărată enigmă pentru mine! Uneori se comporta de parcă îi provocam dependenţă, alteori de parcă nu existam.

Mi-am prins părul din nou într-o coadă în vârful capului. Nu aveam perie de păr aici, așa că mă conformasem. Îmi scuturam hainele puțin și coborâsem scările, căutându-i pe ceilalți.

- Hei, cum e? Întreb privind-o pe Dara, însă îi puteam simții privirea lui Damon sfredelindu-mă. Ne putem întoarce? Continui ingorandu-l total.

- Nu încă. Se pare ca proprietarul e destul de furios. Căuta urme peste tot.

- Umm.. și suntem în pericol?

- Nu. Aici nu ne-ar putea găsii dar nu putem ieșii. Trebuie să ducem mașinile în depozit.

- Și Kevin? El nu e aici. Cum de el e în siguranță?

- E la bar. E ca o fortăreață acolo. Nu poate intra nimeni, îmi spune Blair chicotind. Poți fi liniștită, iubitul tău e în maximă siguranţă.

Il văzusem pe Damon încruntându-se și nu puteam decât să zâmbesc.

Nu îmi puteam imagina o alta noapte cu el aici. As fi cedat psihic. Era prea mare presiunea pentru mine, o persoană care nu mai fusese îndrăgostită.
Mă întrebam dacă așa avea să fie de acum încolo. Va trebui sa suport sa îl văd zilnic și sa știu ca el nu simte nimic pentru mine? Gândindu-mă la asta mă cuprinse o senzație stranie, un fel de dezamăgire. Cum ar fi sa îl văd mereu la bar cu altele și sa nu pot înceta sa mă gândesc la el?

Eram pierdută în gândurile mele când o bubuitura puternică se auzise. Sunetul sumbru îmi crease o senzație teribila de teamă. Ne-au gasit!