Devilicious.

27. Mai multe secrete

JESSICA:

Intru în cameră cu Damon în urma mea, încă șocată.
O ajutasem pe Blair acum, dar nu eram sigură că voi fi în stare să ascund ceva atât de important față de Damon.
Înțelegeam gravitatea situației și știam și că Blair are dreptate în privința băieților noștri. Sunt impulsivi și ar acționa pripit, însă tot simțeam că îmi trădez iubitul.
Îmi era teamă de cum ne va afecta relația când el va afla că am știut și totuși l-am lăsat să sufere.
Secretele nu erau bune niciodată, iar eu deja ascundeam modul în care am ajuns aici, ascundeam cine e fratele meu. Speram doar ca Damon să înțeleagă și să mă poată ierta.

- Jess! Ridică el tonul la mine.

- Ce? Răspund nedumerită.

- Iubito, păreai pierdută în gânduri. Te întrebam cine te-a adus acasă, Blair?

Întrebarea mă lovise ca un fulger. Uitasem ce voiam să îi spun..Despre Kevin. Nici măcar nu apucasem să mă gândesc cum am să o fac, treaba cu Blake mă acaparase.

- Te porți ciudat. Ești în regulă? Iubito, îți sângerează nasul!

- Poftim? Drace! Îmi pun mâna la nas și simt lichidul cald ce deja apucase să mă păteze.

Firar! Am fugit imediat la baie cu Damon lângă mine. Începusem să mă curăț, însă nu se oprea.

- Ești agitată și tremuri. Lasă-mă să te ajut și după vom discuta, bine? Orice te-a speriat, sunt aici acum. E totul bine!
Ia un prosop și îl umezește cu apă călduță apoi începe să mă curețe. Se așează pe marginea căzii și mă trage în brațele lui, cu prosopul încă pe nasul meu.
Imediat ce brațul lui mă cuprinde, simt cum tremuratul se oprește și deja mă simt mai bine.
Nu vreau să pierd asta. Acest Damon pe care îl cunoscusem eu, era adevăratul el. Nu îmi păsa cum îl vedeau restul, pentru mine brațele lui erau cel mai sigur loc din lume.

- Mai bine, iubire? Mă întreabă sărutându-mi fruntea și murmur un "mhm".

- Haide să vedem dacă s-a oprit, vorbește în timp ce îndepărtează prosopul și mă studiază atent.
Mai șterge odată locul, apoi aruncă prosopul în chiuvetă.
Îmi pune o șuviță de păr după ureche și se uită zâmbitor la mine.

- Știi..nu prea am apucat să vorbim despre ce s-a întâmplat azi-dimineață.

- La ce te referi?
Știam exact la ce se referă, însă speram să nu fi auzit ce am spus tocmai în cel mai nepotrivit moment.
Îmi ascund capul în scobitura gâtului său și aud imediat un chicot.

- Haide, iubito..Doar nu credeai că nu am auzit.

- Aș fi vrut să nu o faci..nu era cel mai bun moment.

- Cu siguranță nu era..dar pot spune că a fost ceva ce mi-a plăcut să aud, chiar și atunci..

- Damon, eu-...

- Iubito, nu ți-am răspuns astăzi. Aș fi făcut-o dacă nu te-ai fi strecurat afară din dormitor și nu ai fi fugit de mine.
I-am zâmbit strâmb, vinovată și l-am sărutat scurt.

- Mai spune-mi asta odată!

- Damon...

- Haide, iubire.. E așa de greu să îmi spui ce simți?

- M-am îndrăgostit de tine, Damon! Nu știu dacă pentru tine e la fel de real și de intens..si mi-e frica să aflu răspunsul, dar...

- Să nu îți fie! E mult mai intens decât atât...pentru că ești prima femeie de care m-am îndrăgostit..nebunește. Te vreau al naibii de mult, Jessica! În toate modurile posibile..Nu promit că îți va fi ușor cu mine...Am demonii mei, iubito..Și tu nu îi liniștești deloc, îi stârnești mai tare. Așa că baftă cu asta, nu ai idee ce scoți din mine...

Nici nu îmi dădusem seama când zâmbetul meu ajunsese pana la urechi, dar mă năpustisem pe Damon și începusem să îl sărut de parcă viața mi-ar depinde de asta.
Se ridicase cu tot cu mine și mă așezase cu fundul pe dulăpiorul din baie, venind între picioarele mele.
Ne sărutasem câteva minute acolo apoi mă luase pe sus până în camera lui. Nu ne dezlipisem buzele nici o secundă. Ne sărutam flămânzi unul de celălalt, de parcă nu mai aveam nevoie de aer.
Se așezase pe pat, cu mine în brațele lui și simțisem imediat bărbăția întărită.
Am gemut când mâinile lui mi-au intrat pe sub tricou și mi-au atins pielea. Își plimba degetele pe pielea mea încinsă și simțeam că nu mai rezist. Mă tachina, își ducea degetele aproape de sânii mei  dar nu mai mult. Drace! Voiam să mă atingă! Voiam să îl ating eu!
Îmi mușc buza și atunci când nu se așteptase, îi trăsesem tricoul.
Nu am așteptat nici o secundă în plus, din primul moment în care am zărit pieptul dezgolit mi-am dus mâinile pe el. Îl mângâiam fără nici un strop de rușine, băgându-mi unghiile în omoplații lui.
Și maieul meu zburase, împreună cu sutienul, demonul meu se abtinuse destul. Ne exploram reciproc trupurile, mânați de dorință.
Mi-am pus mâinile deasupra umflăturii din pantalonii lui și l-am auzit gemând. Am căutat să îi deschid cureaua, însă mă oprise.

- Te vreau, Damon! Sunt pregătită! Spun încercând din nou, totuși cu același rezultat. 

- Iubito, e prea devreme..E o dorință de moment, nu vreau să îți pară rău mâine.

- Sunt o fată mare, Damon! Știu ce vreau! Mă pisicesc pe lângă el, prinzându-i iarăși umflătura în mână.

- Ești FATĂ MARE, iubito..Și deocamdată rămâi așa. Oricât mi-aş dorii să te fac a mea chiar acum, chiar aici, nu pot să fiu atât de egoist.

- Dacă te reține faptul că sunt "fată mare" pot oricând să găsesc pe cineva să mă scape de problemă,  spun imediat cu intenția de a-l enerva fiindcă mă refuzase ca un măgar.
Funcționase, căci îl auzisem mârâind și îmi prinsese coapsele în palmă, strângând.

- Ești a mea, iubito. Și nu ai idee cât de posesiv pot fi cu ce îmi aparține!

- Hmm...Atunci ce aștepți, Damon?

- Momentul potrivit. Până atunci...Ar trebui să ai grijă să nu lași pe nimeni să atingă ce e doar al meu, îmi șoptește, ducându-şi mâna între picioarele mele și mângâind apăsat.

*******
Va urma tabăra lor 😚
Ce credeți că se va întâmpla? Cum vedeți voi personajele?