Devilicious.

36. Tensiune

Jessica:

Il vad pe fratele meu, de mana cu Blair si ma opresc pe loc, agatandu-ma mai mult de Damon. Nu mai eram in stare sa ma misc si tot aerul mi se blocase in plamani. El era barbatul despre care vorbea Blair, realizasem. Si acum aveam sa o incurc, caci Liam nu m-ar lasa niciodata sa raman implicata in astfel de lucruri

- Damon, Liam nu trebuia sa stie ca sunt aici.  Ce naiba o sa ma fac? Il intreb disperata si ma priveste nedumerit. Nu avea idee ca este fratele meu si probabil se intreba de unde il stiu sau ce legaturi am avut cu el, dupa cum ma privea.

- Ce treaba are Liam cu tine? Rabufneste privindu-ma incruntat, cand pe mine, cand pe fratele meu ce se indrepta spre noi.

- Ce dracu cauti langa sora mea? Il lamureste Liam si ma prinde de brat, tragandu-ma spre el.

- Sora ta?! Striga Damon uimit, prinzandu-ma de celalalt brat. Jessica, explica-mi ce se intampla aici! Imi ceru el si simteam cum ma ia raul. Nu mai eram in stare sa spun nimic.

- Si ce naiba i-ai facut? Jessica, arati in ultimul hal! Cum ai ajuns intre ei? Spune ceva, imi pierd rabdarea, ameninta Liam si Damon ma apropie mai tare de el, insa Liam reactioneaza rapid.
Ma simteam ca intre ciocan si nicovala, caci ambele brate imi erau prinse de fiecare din cei doi si fiecare ma tragea in directia lui, ca pe o jucarie. Abia reuseam sa ma tin intr-un picior, caci pe celalalt nu puteam calca.

- Eu? Nu i-am facut nimic, dobitocule! Ia mana de pe iubita mea! Nu vezi ca nu poate merge singura? Maraie Damon, deja enervat de intreaga situatie.

- Iubita ta? Pufneste Liam. Peste cadavrul meu! Jessica, mergi chiar acum acasa cu mine si ai multe explicatii de dat!

- Ba nu merge niciunde! Riposta Damon si il pocneste peste cealalta mana ce statea intinsa spre mine.

- Am sa iti rup mainile! Striga Liam si il vad pe Damon incordandu-se.

- Daca o sa mai ai cu ce! Ii raspunde si vine un pas mai aproape de el, privindu-l de sus, desi era doar cu cativa centimetri mai inalt.

- Dumnezeule! O sa o rupeti in doua! Intervine Blair si se baga intre cei doi, salvandu-ma.

- Blair, tu stiai ca sora mea este aici? O intreaba Liam si aceasta inghite in sec.

- Da, dar nu am stiut ca este un secret, raspunse sincer, desi mie nu imi spusese niciodata ca ar stii cine sunt.

- Stiai ca este sora lui? Se baga si Damon, iritat de situatie. Spune-mi, Jessica. Mai ascunzi si altceva? Ma intreaba privindu-ma furios. Situatia il luase pe nepregatite si probabil asta il enervase cel mai tare.

- Incetati amandoi! Ma trezesc strigand. Damon, vreau sa plecam. Liam, noi doi vorbim acasa, spun fara sa realizez ca el habar nu avea ca acel acasa, insemna casa lui Aliid, in care locuise si el cand lucra cu restul.

- La ce camin stai? Ma intreaba dandu-si seama ca nu am mentionat niciodata acest aspect si inghit in sec.

- La sediu, intervine Damon, ranjind. Cu mine, il informeaza apoi, umpland paharul si il bate pe umar de parca l-ar ironiza.
Si atunci incepuse spectacolul.
Pumnul lui Liam tintise imediat obrazul lui Damon, care nu ramasese socat, ci i-l intorsese imediat. Blair se chinuia sa ma sprijine pe mine, strigand la amandoi sa se opreasca. Noroc ca venisera si ceilalti, urmati de cei responsabili cu securitatea in aeroport si reusisera sa ii desparta.
Abia ii convinsesem ca nu este nevoie sa sune la politie si am fost nevoiti sa iesim imediat din incinta aeroportului.
Desi trebuia sa mergem cu autobuzul inapoi, l-am anuntat pe domnul Richardson ca vom lua un taxi care sa ne duca direct acasa. Eu plecasem cu Damon cu taxiul, iar Blair plecase cu Liam, cu masina lui.

- Nu pot sa cred ca mi-ai ascuns acest lucru! Ma cearta Damon imediat ce masina se pusese in miscare.

- Avea vreo relevanta? Nu voiam sa afle nimeni.

- Esti serioasa acum? Eu sunt nimeni? Spune masandu-si falca ce acum probabil ii creea discomfort, din cauza loviturii zdravene.

- Damon, te rog. Nu ma mai stresa si tu acum, ii cer serioasa, caci ma saturasem de conflicte si trebuia sa ma gandesc cum voi scapa din situatia asta.

- Oh, acum te stresez! Rosteste de-a dreptul iritat. Opriti, va rog.  Vreau sa cobor, i se adreseaza soferului si ma lasa cu gura cascata, caci nu ma asteptam sa reactioneze asa.

- Damon, ce naiba? Strig spre el cand masina opreste si el coboara.

- Gaseste-ti pe cineva care nu te streseaza si ascunde-i tot ce vrei. Nu sunt persoana potrivita si nu inghit rahaturile astea, striga facand o adevarata scena in fata soferului si tranteste enervat portiera, aruncand inainte o bancnota de o suta de dolari.
Am oftat si i-am spus soferului sa continue drumul spre adresa ce i-o daduse mai devreme Damon.
Nu ma puteam concentra acum pe cearta cu el. Voi rezolva asta mai tarziu, cand amandoi vom fi mai putin nervosi.
Lucrurile erau mai complicate decat credea Damon.  Liam nu ma va lasa niciodata sa raman aici si asta l-ar putea calca pe nervi pe Aliid. Ma avertizase ca daca voi pleca, atat eu cat si Liam o vom patii, iar Liam acum era ca un vulcan gata sa erupa si nu voiam sa imi imaginez urmarilele zilei de astazi. Trebuia sa ajung inaintea lui Liam acasa si trebuia sa discut imediat cu Aliid, pentru a-l ruga sa il ignore pe fratele meu pana voi reusii eu sa il calmez. Speram doar sa nu o faca el inaintea mea. Sigur ii va cere explicatii lui Aliid, care nu era un om foarte rabdator si ii va inchide gura de indata. Imi era teama.
Chiar daca as scapa de Aliid, ceea ce oricum era imposibil, mai era Liam care sigur ii va spune mamei ca m-am bagat in aceleasi rahaturi ca si el si asa, toata familia mea va fi implicata.
Mi-am masat capul, incercand sa domolesc durerea de cap si imi storceam creierii pentru a gasii o solutie.
Am ajuns in fata casei si l-am rugat pe sofer sa ma ajute sa cobor, caci in imprundenta mea, calcasem de cateva ori pe piciorul lovit si incepuse iarasi sa ma doara.
Masina lui Liam era deja parcata aici.
Acum era acum. Trebuia sa am grija sa nu tensionez si mai mult situatia si ma bazam pe Blair sa ma ajute sa il calmez si sa-l faca sa ma asculte.
Am tras aer adanc in piept si m-am indreptat spre casa.