Devilicious.

32. Nesiguranta

- Nu mai trage cu urechea la discutiile fetelor! Il mustreaza Blair si Damon zambeste vinovat.

- Buna dimineata, iubito! Imi sopteste la ureche si ma saruta scurt.

- Neata, spun sec si ma intorc cu privirea spre Blair.
Damon isi comanda o cafea si se aseaza langa noi, scotandu-si pachetul de tigari intre timp.
Blair se scuza ca are nevoie la toaleta, vazand probabil situatia tensionata dintre noi.

- De ce ai fugit asa din camera? Ma intreaba el sarutandu-ma pe obraz de aceasta data.

- Dormeai adanc, nu am vrut sa iti stric somnul, ii spun desi nu asta fusese adevarul. Chiar fugisem precum o lasa, caci nu stiam ce ar trebui sa ii spun.

- Mi-ar fi placut sa te gasesc langa mine, continua el de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Pufnesc si imi dau ochii peste cap. Chiar ne vom preface ca nu s-a intamplat nimic?

- Alta data, Damon, ii spun rece si mai iau o gura din ceaiul meu, fur o tigara din pachetul lui si ies afara, lasandu-l cu gura cascata.
Imi inchid geaca imediat ce simt frigul de afara. Batea vantul, ceea ce facea sa fie si mai rau.

- Ai un foc? Il intreb pe un tip ce-mi aparuse in cale si vazusem ca are tigara aprinsa.

- Sigur, imi raspunde si imi duc tigara intre buze, asteptand sa mi-o aprinda.
Nu eram tocmai obisnuita sa fumez, insa acum simteam nevoia. Ma enervasem atat de tare. Eram dezamagita si imi creasem in cap o mie de scenarii. Chiar nu ii trezeam aceleasi sentimente? Ma intrebam in mintea mea.

- Esti cazata aici? Ma intreaba tipul care imi daduse foc, facand semn spre pensiunea din spatele nostru, incercand probabil sa se bage in seama.

- Nu, raspund simplu si il ignor, dar nu se lasa.

- Imi cer scuze, nu m-am prezentat. Lucas, imi pare bine, continua intinzand mana spre mine.

- Jessica, ii raspund la fel de neinteresata ca si pana acum.

- Frumos nume. Spune-mi, Jessica.. iti place sa schiezi?

- Sunt incepatoare si trebuie sa plec, il lamuresc si incep sa merg doar ca sa scap de el.

- Pe partie? Insista el venind in dreptul meu si imi dau iritata ochii peste cap.

- Ai putea sa nu te mai tii dupa mine? Pufnesc enervata de insistenta lui. Ti-am cerut un foc, nu numarul de telefon! Continui simtindu-mi starea de nervozitate crescand.

- Scuze, imi spune timid, de aceasta data. Prietenii mei au plecat fara mine de dinineata si sunt singur. Ma cam plictisesc, imi explica el si oftez incercand sa imi pastrez calmul si sa nu ma mai comport ca cineva scapat de la nebuni.
Eram atat de indispusa din cauza lui Damon, care nici nu se deranjase sa vina dupa mine.

- Te deranjeaza daca ma dau cu schiurile pe langa tine? Incearca din nou.

- Nu, nu mi-am cumparat partie, esti liber sa te dai pe unde vrei, i-o trantesc si continui sa merg fara sa-i dau prea multa atentie.

Trecuse vreo jumatate de ora sau o ora de cand eram pe partie si Damon nu ma cautase. Acest Lucas se dovedise a fi destul de amuzant si nu intrecuse limitele. Ni se alaturase si Chloe, apoi Adam. Aparent, Chloe era chiar priceputa si incepuse sa se intreaca pe partie cu Lucas, iar Adam se chinuia sa nu cada, cam cum faceam si eu.

- Dormi cu Damon? Ma intreaba Adam din senin.
Ma intreba daca dorm sau daca ma culc cu el?

- Te-am vazut mergand spre partea baietilor si am presupus ca... ma lamureste el.

- Da, dormim in aceeasi camera.

- Sunteti impreuna? Ma surprinde cu o noua intrebare.

- Da, spun fara sa ii dau mai multe detalii.

- Ei bine, atunci sigur tu esti cea pe care o cauta, rosteste, facand semn in spatele meu.
O zaresc si pe Ivy undeva in spatele lui, incercand sa tina pasul. Macar acum stiu ce l-a retinut, de nu a venit mai devreme.
Lucas si Chloe au aparut si ei, certandu-se pe care este cel mai bun schior.

- Explica-i prietenei tale ca sunt mai priceput decat ea, glumeste Lucas si il aud maraind efectiv pe Damon, care se oprise langa noi.
Apare si Ivy care se lipeste de Damon si acum imi venea mie sa marai.
Il vad pe Damon impingand-o de langa el destul de brutal si se apropie mai tare de mine, tragandu-ma in bratele lui.

- Nu pot sa cred ca faci asa! Acum cateva minute ne-am sarutat si acum te prefaci ca nu s-a intamplat! Striga aceasta ofuscata si il vad pe Damon privind incruntat spre ea.
Atat imi trebuie ca sa imi pice cerul in cap.
Ma asteptam la orice, mai putin la asta. Cu ochii aproape in lacrimi, i-am aruncat o ultima privire lui Damon si am fugit departe de ei.
Dupa marturisirea mea de aseara ma asteptam sa primesc un raspuns, nicidecum sa aflu ca o sarutase pe Ivy, care apropo, era insuportabila si avea nevoie sa o mai pocnesc odata. Era pe lista mea neagra, cu siguranta, insa in acest moment nu eram in stare sa ii fac fata.
Voiam doar sa stau putin singura. Daca de la inceput relatia mea cu Damon incepea sa fie asa, nu mai era nici o speranta pentru mai tarziu.
Trebuia sa ma gandesc cum sa gestionez situatia, avand in vedere ca impartim aceeasi camera.
Fara ca macar sa imi dau seama, Damon ajunsese langa mine si imi prinse mana, smucindu-ma.
Ceea ce il luase prin surprindere, fusese palma pe care i-o articulasem peste fata, putin cam tare. Sa fiu sincera, nici eu n-am gandit asta prea mult. Voiam doar sa ma descarc de tensiunea asta.

- Sa nu cumva sa ma mai atingi! Tip tragandu-mi bratul din mana lui.
El doar zambeste si fara sa bage in seama amenintarea mea, ma lipeste de pieptul lui tare.

- Esti geloasa, constata si vad o urma de amuzament pe chipul lui, care dispare cand imi observa ochii in lacrimi.

- Hei! Spune ridicandu-mi barbia, pentru a-l putea privii in ochi.

- Nu pot sa cred ca esti atat de nesimtit! Spun cu glasul spart, abia tinandu-mi lacrimile in frau. Aseara ti-am spus ca te iubesc, Damon, si de parca nu era suficient ca nu mi-ai raspuns, o saruti tocmai de nesuferita de Ivy, strig spre el si simt cum inima mi se face bucati.
Acesta ofteaza si ma strange iar la pieptul lui, lasandu-ma sa plang.

- Iti faci rau singura, Jessica. Ti-am promis ca daca am sa-mi doresc pe altcineva, vei fi prima care va afla, nu-i asa? Ma intreaba si sunt complet debusolata. Ce naiba vrea sa insemne asta? Asta e scuza lui, ca nu a vrut-o si a sarutat-o aiurea?

- A spus ca v-ati sarutat si tu nu ai negat.

- Si tu ai crezut-o, imediat, pe ea, imi spune dezamagit si nici nu luasem in calcul ca lipitoarea aceea ar putea mintii.

- Uite acesta este motivul pentru care nu am vrut sa fac dragoste cu tine, Jessica. Nu ai incredere in mine, oricat ai incerca sa imi demonstrezi asta. In loc sa discutam si sa asculti varianta mea, ai ales sa ma acuzi si sa o crezi pe Ivy.
Ma lovise unde ma durea mai tare, caci refuzul lui mi se datora mie si neincrederii mele stupide.

- Ne-am sarutat, ma socheaza el cu o noua afirmatie. Ma rog, m-a sarutat. Dar nu pentru ca am vrut, ci pentru ca a sarit efectiv pe mine. Nu i-am permis mai mult si am venit imediat sa te caut, caci nu mai scapam de ea, imi marturiseste si ma simt ca cea mai mare proasta.
Tocmai naruisem tot ce am cladit pana acum. Il credeam. Ivy chiar era mai rau ca un scai dupa fundul lui Damon si nu ar rata nici o ocazie sa ne faca sa ne certam.

- Cauta-ma cand decizi sa ma asculti inainte pe mine, apoi pe altii, imi spune luandu-si bratele din jurul meu si il vad indepartandu-se, iar eu ramasesem incapabila sa mai fac ceva.
La naiba cu mine si gelozia mea stupida! Daca nu ar fi fost lipsa lui de raspuns cu o seara in urma, probabil nu as fi crezut atat de repede ce imi spusese Ivy, dar nesiguranta mea fusese alimentata.
Il urmaream cu privirea pe Damon pana disparuse din raza mea vizuala si simteam un mare gol in suflet.
Stricasem iarasi totul si incepea sa mi se para ca doar la asta ma pricep.

******************

Ei, Jessica a dat-o iarasi in bara! :))
Sa vedem cum repara asta! Cine e curios?