Am aruncat iritata primul obiect pe care l-am prins in mana. Il sunasem pe Damon de cel putin treizeci de ori si nu se sinchisise sa raspunda.
Nu voiam sa las cuvintele lui Liam sa imi patrunda in minte, insa faptul ca nu imi raspundea si nu venise inapoi nici pana acum, ma facea sa ma intreb ce face. Nu voiam sa imi fac scenarii dar nesiguranta se infiripa iarasi inauntrul meu.
Imi venea sa plang de frustrare, pentru cum ma pacalise Aliid, pentru cearta cu fratele meu, pentru cearta cu Damon, pentru tot. Ziua aceasta nu putea fi mai proasta de atat.
Iau telefonul si incerc din nou dar fara rezultat. De ce nu imi raspundea? Panica pusese stapanire pe mine si lacrimile amenintau sa iasa la suprafata.
- Ce este, Jessica? Ce vrei? Se aude vocea lui in final. Era rece. Era inca suparat. Imi ignorase cu buna stiinta apelurile.
- Damon...rostesc, blocandu-ma, de parca nici eu nu mai eram sigura ce voiam sau de ce il sunasem. Il sunasem pentru ca nu imi placea sa-l stiu suparat pe mine, aveam nevoie sa fie aici.
- De ce ai vocea asa? Intreaba panicat, glasul dandu-i de gol ingrijorarea. Ai plans? Continua apoi si incerc sa nu incep iarasi. A fost nevoie sa spun un singur cuvant ca sa observe ca ceva nu era in regula.
- Damon, unde esti? Ma straduiesc sa il intreb, fara sa incep sa plang, desi vocea ma tradase oricum.
- Ajung in curand acasa, ma instiinteaza si inchid apelul, stergandu-mi lacrimile din colturile ochiilor.
Ma asezasem pe pat, luand perna in brate, asteptand ca demonul meu sa se intoarca. Stiam ca Damon ar fi calmat tot haosul dinauntrul meu.
Atipisem pana acesta ajunsese, insa de indata ce auzisem usa camerei deschizandu-se, tresarisem. Cat timp trecuse? Probabil nu foarte mult, caci nu reusisem sa adorm adanc.
Damon se asezase pe cealalta parte de pat, tragandu-ma in bratele lui.
Imi sarutase fruntea si incepuse sa imi mangaie parul. Iubeam sentimentul acela. Ma simteam in siguranta, ma facea sa ma simt iubita. Am inchis ochii, lasandu-l sa ma linisteasca, asa cum numai el o putea face. Ii ascultam bataile inimii, simtind cum fiecare muschi mi se relaxeaza si toata tensiunea disparuse.
Imi ridicase barbia, pentru a ma putea privii in ochi, apoi isi lipise buzele de ale mele, tandru, lent.
- Ai ochii rosii, iubito. De ce ai plans? Intreaba privindu-ma de parca incerca sa imi citeasca motivul pe fata.
- Unde ai fost? Il chestionez, ignorandu-i intrebarea. Sper ca nu la vreo blonda cu picioare lungi, glumesc apoi.
- Te-ar consola daca ar fi satena? Ma tachineaza chicotind si il inghiontesc. La ultima verificare, imi placeau brunetele, adauga apoi si imi da o suvita de par dupa ureche.
- Toate brunetele? Intreb cu o voce inocenta, privindu-l in ochii ce m-au hipnotizat din prima clipa.
- Una in mod special, imi raspunde si isi lipeste buzele de ale mele.
Ma macina totusi ca evitase pentru a doua oara sa imi spuna unde fusese, dar nu aveam sa insist de aceasta data. Fusese suficienta o cearta cu el pentru ziua de astazi.
- Imi pare rau pentru cum am reactionat mai devreme. Nu sunt in masura sa te invinovatesc pentru ca ai secrete. Nu cand si eu am altele, mult mai intunecate decat ale tale.
- Damon...
- E in regula. Adevarul este ca nu stim multe unul despre celalalt. Avem suficient timp ca sa le aflam.
Avea dreptate. Totul intre noi se intamplase mult prea rapid. Relatia evoluase cu o asa mare viteza, incat ii spusesem ca il iubesc inainte sa ii stiu vreo parte din trecut. Nu credeam ca ar fi ceva care sa imi schimbe sentimentele, insa nu avusesem timp sa ne descoperim unul pe celalalt.
CITEȘTI
Devilicious.
Teen Fiction" - Nu te iubesc pur şi simplu, îmi eşti obsesie. Nu mi-am dorit niciodată să posed un lucru atât de mult cum mi-am dorit să te posed pe tine. Am nevoie să îmi aparţii doar mie, pentru o eternitate. Vreau să-ţi absorb sufletul şi trupul, să-ţi fur p...
