Devilicious.

14. Too much

Deși îi lăsasem spațiul necesar să mă depășească și încetinisem considerabil, nu o făcuse. Mergea în dreptul meu, aruncându-mi priviri ce îmi făceau genunchii să se înmoaie.

Așa cum mă așteptam, ieșisem de pe sosea, intrând pe un drum mai ascuns, dar nu era prea rău.  Îmi făcusem griji ca vor exista gropi prea adânci pentru mașina mult prea joasa pe care o conduceam.
Din păcate drumul ducea spre o pădure, și nu era loc decât pentru o mașină, iar Damon era acum cu 2 mașini mai în spate. Abia ca îl mai zăream. Mergeam liniștita după ceilalți, analizând abia acum tot ce se întâmplase. Era primul jaf serios la care participasem de-a binelea, ba chiar mai mult, avusesem unul dintre cele mai grele roluri. Mă aplaudam mintal pentru cum mă sincronizasem perfect. Eram surprinsă de propria mea persoană. Deși am tremurat probabil din toate încheieturile, acționasem ca la carte. Încă nu îmi venea sa cred ca folosisem o armă de bună voie, fără să o scap din mână. Abia mai văzusem așa ceva pana acum!
Și totuși... Simțeam ca o parte din merit îi revenise lui Damon. Nu aș fi putut fără el. Nici măcar nu as fi avut curajul sa sar din mașină,  dar mai să fac restul lucrurilor nebunești pe care le făcusem.  După aproape o oră de condus ajunsesem la destinație. Un fel de depozit prea bine camuflat, ca toate ascunzătorile lor, de altfel. 

Din cauza multitudinii de copaci și verdeață locul acesta ar fi de neobservat nu doar dintr-un elicopter, ci și dacă ai sta lângă el. O poarta imensă se deschisese în fața noastră, și abia acum observasem copacii uriași plantați chiar pe ușă.  Avea un fel de suport în lateral, cu pământ și copaci, iar când poarta se deschidea, îi lua și pe ei cu ea, iar când se închidea la loc, părea ca nimic nu fusese mutat. Trebuia sa recunosc, treaba asta era bine gândită, chiar ingenioasă.
Spațiul era imens. Lăsasem mașina într-un loc la întâmplare. Acolo ne mai așteptau câțiva angajati, pentru a verifica încă odată dacă mașinile nu au un dispozitiv de urmărire de care Damon nu se ocupase. Gândindu-mă acum, asta îmi părea imposibil. Damon părea genul de om căruia nu îi scapă nimic.

- Cât o sa stăm pe aici? O întreb pe Blair care își admira bijuteria tocmai furată.

- Ca de obicei, până mâine. Dar trebuie sa avem grija cum plecam de aici. Probabil proprietarii mașinilor întorc toată zona cu susul în jos să găsească vinovatii, spune răzând, deloc îngrijorată ca am putea fi găsiți. Așa ca i-am luat exemplul. Ei fac asta de mult, deci trebuie să știe cum merg treburile.

- Apropo, te-ai descurcat al naibii de bine! Sa fiu sinceră, aveam dubii. Am fost înspăimântata când am auzit ca tu ai a treia mașină. Eu aproape am murit prima oară când am făcut asta și i-am încurcat pe toți!  Îmi povestește chicotind, iar Dara o aprobase din spate.

- Chiar așa!  Am crezut ca e un caz pierdut. Muuult prea împiedicată! Rade, iar Blair îi da un cot, deloc subtil.

Fetele îmi mai povestisera de gafele lui Blair și cum toți credeau ca nu are vreo șansă,  iar acum părea ca fusese făcută pentru asta și despre Dara, care fusese și ea pericol public, însă pentru inamici, căci nu ezita sa îi cotorogeasca și nu arata milă. Amândouă erau cu adevărat puternice!

Probabil ca dacă le-as fi cunoscut la școală, as fi crezut ca sunt doar niște adolescente cărora banii și popularitatea li se urcaseră la cap, însă acum realizasem ca toată reputația lor era în mare parte o mască, pentru ca lumea sa nu se apropie prea mult. Dacă s-ar apropia, ar afla mai mult decât e nevoie și ar ajunge sa fie cel mai probabil uciși, sau să le respingă. Să le judece.
Îmi dădusem seama de ce ei erau mai mult decât o familie. Se aveau doar unii pe alții și cât de rău trebuia sa fie asta. Nu se puteau apropia de persoane din afara cercului lor, nu își puteau face prieteni, nu puteau avea relații serioase cu cineva din afară, pentru că i-ar pune în pericol. Iar o persoana în plus de care să îți pese, însemna o slăbiciune în plus. Era un risc prea mare, pe care nimeni nu îl vroia. Asa ca se agatau unul de celălalt. Deci cel mai mult îi ucidea singurătatea, dedusesem.