Mi-a placut sa stiu ca nu strig singura de nebuna. Mi-a placut sa stiu ca voi fi auzita, chiar daca nu inteleasa. Nu am pretentia sa fiu inteleasa, nu cand nu poate exista pe pamant o persoana care sa-mi cunoasca in aceeasi masura ambele persoane. Dar am avut grija sa nu mai aduc nimanui la cunostinta ce se ascunde in spatele meu. Nu are rost, atata timp cat persoana respectiva este pe cale sa dispara din peisaj.
Nu ma mai incred in nimeni.
Am facut-o nu numai o data si m-am pacalit de tot atatea ori. Am ajuns singura in momentul de fata si nu pot spune ca sentimentul de parasire este placut. Este frustrant sa stii ca tu ai fost stalp de sustinere pentru multi, insa tu pentru ei esti doar o bucata de carne pe care ei sa o injunghie cu sete de sange.
Desi mi se pare normal sa cer un moment de egoism numai pentru mine, mi se pare josnic sa il accept. Nu vreau sa fiu slaba in fata nimanui. De asta scriu doar propriei persoane, in asa fel incat numai eu sa ma pot judeca pe mine in voie. Nu am nevoie si de prejudecatile lor, ale mele ma omoara destul, monstrulet cu monstrulet.
CITEȘTI
Ganduri fractionate
Short StoryO serie de povestiri complet neadevarate inspirate din realitatea mea. Le-ati putea insuma si numi viziunea mea despre lume, dar nu prea cred ca asta e; mai degraba este o recenzie oferita propriei persoane, dupa lungi convorbiri cu sinele. Suna un...
