Naiba stie de ce a inceput sa doara. Nici nu-mi pasa. Dar nu se opreste. Nu e acut, ma doare carnea pe mine, sufletul mi se imprima in ace si acele inteapa peste tot. Si lacrimi vor sa fie peste tot pe piele, dar nu dau glas nici uneia. Oare totusi e o greseala?
Nu ne oprim la primul afis mai aspectuos? Nu cumva strangem in brate tot ce e mai simplu de atins?
Nu e iubirea asta prea simpla pentru acest "noi"? Eu de asta am fugit pana acum? De asta sunt pe cale sa fug din nou si din nou?
Doare prea tare sa il faci sa ii fii indiferenta? Iarasi alegi sa arunci cu sageti in tine. Dar pe el, tu nu te gandesti, il ranesti. Dar si lacrimile tale... Ti-a smuls cateva, nu? Cateva nopti nedormite si agonii inecate in perne muscate… Nu te gandeai ca sa simti sentimente adevarate o sa doara atat de crunt. Oare poate sa doara mai tare? Ia sa vedem… Te tine sa te ranesti ranindu-l pe el? Poti fi atat de lasa?
CITEȘTI
Ganduri fractionate
Historia CortaO serie de povestiri complet neadevarate inspirate din realitatea mea. Le-ati putea insuma si numi viziunea mea despre lume, dar nu prea cred ca asta e; mai degraba este o recenzie oferita propriei persoane, dupa lungi convorbiri cu sinele. Suna un...
