Ratacesc pe nisipuri miscatoare; picoarele mi se afunda pana la glezne, facandu-ma sa-mi pierd si putinul echilibru pe care-l mai am. Am gandurile si mintea la fel de blocate ca picioarele in granulele inselatoare de scoici. Nu-mi place sa ma stiu pe terenuri minate, nesigure si pline de capcane. Nu pot calca inapoi pentru ca voi cadea in nesiguranta ce ma inconjoara atat de strans. De voi calca inainte, nisipul imi va ceda sub greutate, se va da la o parte si ma va incatusa strans, ca sa nu ma mai pot misca.
Inapoi e vechiul razboi cu proprii monstri pacatosi; inainte e o noua provocare, o alta batalie pe care, daca as accepta-o sau nu, rezultatul s-ar putea sa nu difere deloc. Furtunile ma pazesc din ambele parti, asteapta acel moment in care alegerea uneia e inevitabila.
Monstrii par insa mult mai prietenosi, atat de familiari imi sunt. In razboi cu ei ar fi ca si cum ma intalnesc cu propria persoana la o cafea si ma cert.
Incertitudinea e zdrobitoare. Regretele indiscutabil existente; teama e frustrant de bine infipta in mine, rontaind monstruleti unul si unul.
Bietii de ei, terorizati, ma intreaba zbierand infricosati: "De ce?"
Cuvinte insa pentru ei nu am. Continui sa ma scufund in particule inselatoare, inchizand ochii in fata trecutului, tremurand in fata prezentului, insa stand pe loc, evitand orice posibilitate.
Orice decizie.
Cat o sa mai stai sa te asfixiezi in propriile-ti cosmaruri?
CITEȘTI
Ganduri fractionate
Short StoryO serie de povestiri complet neadevarate inspirate din realitatea mea. Le-ati putea insuma si numi viziunea mea despre lume, dar nu prea cred ca asta e; mai degraba este o recenzie oferita propriei persoane, dupa lungi convorbiri cu sinele. Suna un...
