Din spatele umbrelei trasparente vad norii evaporandu-se la orizont, odata cu tot ce numeam eu monstruletii mei. M-au torturat destul, iar acum ca starea inimii mele e in corcondanta cu lumea frumoasa din jurul meu, imi permit- nu, vreau- sa-mi strig fericirea, sa-mi dezlantui linistea si sa zbier eliberarea.
Da, m-am ridicat din nou, absorbind lumina soarelui puternic ce ma invaluie si ma ameninta in joaca cu ce vreau sa aud.
"Nu te mai las sa te prabusesti sub furtuni!"
Ii zambesc din tot sufletul si il rog sa-mi promita ca asa va fi; fluturele meu a suferit prea mult din cauza aripilor rupte. Acum a capatat altele noi, mai mari si mai stralucitoare. In curand va zbura cu incredere, va fi pregatit sa fie ghidat de curentii puternici si neinduratori.
Da, in curand, rana i se va inchide si va putea sa-mi zambeasca din nou. Nu e doar pheonixul singurul care se ridica din propria-i cenusa.
CITEȘTI
Ganduri fractionate
القصة القصيرةO serie de povestiri complet neadevarate inspirate din realitatea mea. Le-ati putea insuma si numi viziunea mea despre lume, dar nu prea cred ca asta e; mai degraba este o recenzie oferita propriei persoane, dupa lungi convorbiri cu sinele. Suna un...
