La 3 dimineata ma trezesc ca te urasc. Nimic nu poate schimba asta si nu regret nimic. Esti un gand rau si ma ranesti. Nu pot schimba asta si probabil nici nu vreau. Sunt ametita si ma gandesc la tine. Sunt absurda si nu-mi pasa. Cat de penibila pot fi. Cat de puerila pot sa continui sa fiu? Atat de proasta cat inca sa recunosc ca-mi pasa. Sa ma mint sa spun ca nu esti gandul meu de la 3 dimineata? As fi lipsita de demnitate daca as spune asta.
Naiba stie ce scriu, nu pot controla nimic. Sunt o proasta ca ma gandesc la tine. Sunt si mai proasta ca ma las sa ma gandesc la tine.
Sunt mai distrusa decat credeam si mai ametita decat trebuia. Te-am uitat. De ce trebuie noaptea sa-mi aduca aminte de tine?
Cu fiecare minut care trece ma gasesc pe mine mai confuza, mai incapabila sa controlez o realitate pe care nu o vreau. Esti o incertitudine. Mintii mele ii esti usor de amintit. Te urasc mai mult.
Nici nu trebuie ca ma prefac ca-mi pasa. Nu mai vreau. Nici nu stiu ce vreau sa distrug, nu stiu ce vreau sa pastrez. Sunt mai pierduta decat ar trebui.
Sa te mai urasc o data, nu pot. Sa ma mai consum pentru asta, intotdeauna. Sa nu ma intelegi vreodata, sunt prea nebuna ca sa te mai visez frumos. Prea pierduta de mine ca sa caut in amintiri. Prea nostalgica pentru ca tu sa-mi trezesti amintiri placute. Mi-esti prea crud pentru amintiri ca sa te mai omor.
CITEȘTI
Ganduri fractionate
Short StoryO serie de povestiri complet neadevarate inspirate din realitatea mea. Le-ati putea insuma si numi viziunea mea despre lume, dar nu prea cred ca asta e; mai degraba este o recenzie oferita propriei persoane, dupa lungi convorbiri cu sinele. Suna un...
