Probabil ca prima oara e mai greu. Primul "Ramas bun!" sau "Adio!" spus cu lacrimi cu greu abtinute, primul "Hey!" spus sec, lipsit de intonatie, scris in 5 minute si trimis de-abia dupa alte zeci de minute, primul moment in care distanta e palpabila si dorinta de a avea pe cineva, la propriu, aproape, la fel.
Prima caramida atat de inconstient daramata, data de pamant si lasata acolo sa zaca, umpluta de panze anoste de paianjeni de hartie. Prima e inceputul.
Inceputul unui sfarsit asteptat, inevitabil, de neevitat. Destinul vrea ca totul sa se destrame treptat, dureros, cumplit de incet. Si tot ce pot face este sa ma holbez fara vlaga la muntii construiti in jurul meu, sa fiu martora la distrugerea iminenta si sa zic "mersi" ca muntii de legaturi puternice nu cad peste mine. Ma inconjoara cu mormane de ruine invechite nu de timp, ci de rece.
Mi-e frig.
Si urmeaza sa inghet.
Si te mai pierd inca putin, printre cuvinte aruncate, printre dorinte nespuse si ganduri contradictorii.
Si minciuni. Mai ales minciuni...
Si nu as fi mintit daca adevarul nu ar putea rani, daca presiunea unei noi caramizi clatinate de fraze desarte nu m-ar atinge atat de crunt. Nu e numai una care asteapta sa muste nisip de tristete.
Cladirea pica.
Si tot molozul ma inghite. Sunt murdara de melancolie si nici pe departe gata pentru un nou asalt. Sa supravietuiesc e simplu.
Sa ma plimb prin ruine insa, asta m-ar putea distruge.
O fire sensibila la evenimentele din jur are tendinta si chiar vrea sa intuiasca ce urmeaza sa se intample. Intelege fenomenul "viitor" poate vag, dar mai mult decat ceilalti. Stie un pic mai bine raspunsul la "ce se va intampla?". Stie ce inseamna sa simti ce va urma sa simti.
Dar nicio intuitie nu poate sa perceapa cat de puternic, devastator, monstruos de acaparant si imprevizibil poate sa fie o senzatie, oricat ar ghici-o in ce urmeaza a fi. Toata intuitia ce o ai devine inutila cand suflul de tornada a realitatii iti zdrobeste ideea cum ca te poti descurca cu ce urmeaza. Esti un prost sa crezi ca viitorul e simplu. Esti naiv sa crezi ca, de fapt, stii cat vei suferi.
Durerea nu se masoara in unitate de aproximatie.
CITEȘTI
Ganduri fractionate
Krótkie OpowiadaniaO serie de povestiri complet neadevarate inspirate din realitatea mea. Le-ati putea insuma si numi viziunea mea despre lume, dar nu prea cred ca asta e; mai degraba este o recenzie oferita propriei persoane, dupa lungi convorbiri cu sinele. Suna un...
