Ma trezesc cu o dorinta respingatoare de a zambi de dragul lumii. Pun capul pe perna cu o dorinta imposibila de a plange pana cand nu voi mai avea ce. Timpul se scurge cleios pe langa mine, nici nu stiu cand 15 minute se evapora in 3 ore, cand soarele imi dispare fantomatic din cale si renaste apocaliptic.
Am in mine o dorinta de a-mi urla tot ce nu pot grai si a sopti tot ce vreau ca lumea sa auda si sa ignore. Gandurile ma iau cu asalt, ma zguduie din temelii si ma sugruma cu preocupari anoste, cu treburi neimportante, lasand esenta sa mi se scurga din corp ca sangele murdar dintr-o rana adanca. As face hemoragie interna daca as sangera pe cat de mult am uitat de mine.
Pustietatea e vie in mine si respira fiecare farama de suflet ce o mai am, transformandu-ma inevitabil in temnita de vorbe: rece, napadita de azbest, cu cheile pierdute.
Si mi se mai cere sa si apartin unei lumi ce o reneg?
CITEȘTI
Ganduri fractionate
Short StoryO serie de povestiri complet neadevarate inspirate din realitatea mea. Le-ati putea insuma si numi viziunea mea despre lume, dar nu prea cred ca asta e; mai degraba este o recenzie oferita propriei persoane, dupa lungi convorbiri cu sinele. Suna un...
