Si mi-e frig in propriul corp de cat de mult am uitat sa exist. Si am uitat sa simt cum se iubeste cand am dat de beton si am cautat ajutor, am uitat ce e compasiunea cand mi-era prea greu sa vad ceva bun in namol. Am uitat de mine cand m-am regasit si m-am gandit prosteseste ca mi-am gasit locul. Sunt un strain pentru propriul meu sange.
Si cand lacrimile imi stau pe varful limbii, le reneg si le fac sa dispara in ce nu pot intelege. Si scriu fara noima si incerc sa dau un sens unei metafore nesabuite, cuvintele curg teoretic pure, practic neatinse de frig.
Deger.
Deger si stau in fata unui mereu nou, unui necunoscut straniu si teribil de defect, plin de tot ce urasc si nu pot intelege. Literele se intrepatrund in franturi de cristale de gheata. Eu ce caut aici? Ce sunt eu? Ce inseamna "eu"?
Si am inima plina de mutilare, de cat am incercat sa o apar de ea insasi. Sa o apar de mine.
O eu distrugatoare, care transforma rasarituri in abisuri de goluri.
Gol, gol, gol…
Functionez ca un asimilator de apusuri, de crespuculi continue de taceri aberante. Ascultati-ma cand urlu in mine, pentru ca vorbe nu am pentru nimeni. Nu vorbesc decat peretilor de hartie, pe care desenez realitati stricate de hilare fluieraturi.
Suieraturi scancite de nimicuri; ce e aia tacere? Tipat mut de batai de inima.
Intru in stop cardiac de cat ma bate sufletul ca nu-l ascult. Il pazesc ca un dragon insetat de suferinta si nu-l las sa respire, il asfixiez cu prezenta mea acida. Il ard vena cu vena si il fac scrum de phoenix. Nu se mai reface insa ca unul; ramane cenusa neagra si distrusa, imprastiata de regrete.
Si distante uriase se casca mirific intre un "eu" teoretic existent si tot ce cunosc si "iubesc". Nu pot atinge ceva ce nu exista decat prea departe. Sa aud un "Te iubesc!"? Nu exista asa ceva in ceata neagra. Nu are ce cauta sentiment acolo unde lacrimile canta pe corzi vocale rupte. Nici sa plangi nu poti, atat de frica ti-e ca ai defini o alta nuanta a patenticului.
Plangi; si ce faci de fapt? Te prefaci ca esti ok? In fiecare zi.
Nu-ti mai raspunde singura cu intrebari.
CITEȘTI
Ganduri fractionate
Historia CortaO serie de povestiri complet neadevarate inspirate din realitatea mea. Le-ati putea insuma si numi viziunea mea despre lume, dar nu prea cred ca asta e; mai degraba este o recenzie oferita propriei persoane, dupa lungi convorbiri cu sinele. Suna un...
