Nasu-mi sangereaza lacrimi acum ca ochii-s impietriti in nepasare falsa. Sa mai gandesc ce spun, sa mai vorbesc de dragul de a o face, sa ma mai tarai pe asfalt, obosita si invinsa, si sa continui sa numesc asta viata... pe cine sa mint in afara de mine?
Un cerc deformat oribil traseaza un contur de piele uscata si crapata intre tot ce nu vreau sa vad si tot ce nu stiu ca simt. Intre tot ce sunt dar nu cunosc si intre tot ce vreau si nu e de ajuns.
Lentile groase de sticla deformeaza o realitate de roman cu un prolog lung si plictisitor, hiperbolizand monstrii miraculosi numiti Oameni. Imbratisez unul si simt nisip curgandu-mi din brate. Granule fine de materie se impregneaza in zgarieturi, infigandu-se cu pofta in ireal. Sarut un altul si ura lui imi raneste buzele, imi injunghie fiinta, facandu-ma sa ma daram intr-o mare de fluturi cu aripi rupte.
Pe unul il ajut sa se ridice de jos, cand atingerea lui creeaza cratere adanci in piatra trepidanta din piept. Altul imi jupoaie conceptia cu gheare pline de rugina, facandu-ma sa mai cad o data in noroiul intarit al existentei.
Sunt mai monstru decat ei, dar, prin normalitatea lor macabra, ma fac sa ma disip in aer si sa dispar in neant. Creatura cum sunt, am si eu cosmarurile mele, numite, toate de-odata, pe scurt, Realitate.
CITEȘTI
Ganduri fractionate
KurzgeschichtenO serie de povestiri complet neadevarate inspirate din realitatea mea. Le-ati putea insuma si numi viziunea mea despre lume, dar nu prea cred ca asta e; mai degraba este o recenzie oferita propriei persoane, dupa lungi convorbiri cu sinele. Suna un...
