SINS [H.S]

11. Different

După jumătate de oră în care Harry a vorbit numai de faptul că l-a trădat pe cel mai bun prieten, s-a calmat şi şi-a pus din nou expresia serioasă pe faţă.

Sunt atât de supărată pe el, dar această supărare nu mă face decât să fiu mai furioasă pe mine. I-am promis lui Louis că o să am grijă să nu mai păţească nimeni nimic, iar acum, un copil de doar nouă ani a sfârşit din cauza mea.

Am sângele lui pe mâini.

Nu mă pot gândi decât la faptul că părinţii lui au aflat în Ajunul Crăciunului că fiul lor a fost uncis într-un mod barbar. Şi nici măcar nu o să afle vreodată cine a putut face aşa ceva.

Harry nu se gândeşte decât la el.

Harry este un egoist care crede că poate face orice vrea fără ca nimeni să sufere consecinţe.

Harry crede că poate ucide pe oricine pentru că este invincibil. Pentru că este mai puternic decât un copil.

Harry este un monstru.

Trebuie să găsesc acel pumnal.

"Harry, aş vrea să dorm. Crezi că ai putea să-mi dai o pătură mai groasă? Este foarte frig în camera mea."

Nici măcar nu se uită la mine. Spre surprinderea mea dispare, pentru ca în următoarea secundă să apară cu o pernă şi o pătură în braţe.

"Mulţumesc." Spun în timp ce le iau din braţele lui.

Urc scările, ştiind că a muşcat momeala.

Închid uşa camerei după mine, îmi aranjez pătura şi perna pe fotoliul din colţul camerei, aprind o lumânare şi caut cu ajutorul ei printre cărţile din imensa bibliotecă. Printre romanele de dragoste găsesc şi două cărţi cu inscripţii demonice pe ele.

Mă aşez pe fotoliu şi încep să citesc. Par a fi scrise în latină, aşa că mă ghidez după desene. Timpul trece şi afară se întunecă din ce în ce mai mult. Nu am reuşit să găsesc nici o informaţie despre acel pumnal care ar putea să pună capăt tuturor acestor suferinţe.

Încep să răsfoiesc şi a doua carte. Când sunt aproape să renunţ, găsesc o inscripţie cu ceea ce seamănă a fi pumnalul pe care mi l-am imaginat.

Nu pot să-mi dau seama ce scrie în această carte învechită. Memorez cele două rânduri scrise în latină cu speranţa că îl voi putea păcăli pe Harry în aşa fel încât să-mi spună ce înseamnă.

"Qui defendit celare quod habet

Ubi nemo expectet"

Îmi repet de mai multe ori propoziţia în cap până o reţin.

Pentru că afară s-a întunecat şi mie îmi este som închid cartea, o aşez la locul ei şi mă învelesc bine în cele două pături pe care le am.

•••

Dimineaţa următoare mă trzesc din cauza căldurii insuportabile. Gem din cauză că somnul mi-a fost întrerupt şi ochii îmi cad pe focul ce arde acum în şemineul din camera mea.

Harry a fost aici.

Mă ridic din pat şi merg să-mi fac rutina zilnică. Înainte să intru în duş observ pata imensă de pe boxerii lui Harry.

"Nu. Nu. Nu. Nu se poate întâmpla asta."

Încep să caut disperată prin toate sertarele băii şi inima îmi bate fanatic în piept. Dacă nu voi găsi ceva, voi muri de ruşine în faţa lui Harry.