Hoața de diamante

Capitolul 4

-Alo? Am zis răspunzând la telefon.

-Trebuie să vi până la Angels.

-OK.

Ca de obicei " OK", "bine", "da" fără explicații. M-am urcat în mașină și am condus spre local cu viteză. Am ajuns, am scos cheile din contact, mi-am luat telefonul și geanta în care aveam aruncate niște lucruri tipic feminine gen ruj, parfum, alte farduri și și mai multe farduri. Am vărsat juma' de sticlă de parfum pe mine fiindcă, obișnuit pentru mine, am fost luată direct din pat și n-am avut timp să merg să fac baie.

 Am intrat în local și era o liniște înspăimântătoare. Am coborât la subsol în „biroul" Tigrului. Am intrat și o gloată de polițiști stăteau și își aținteau privirile spre mine.

-Ce am pierdut? Am întrebat puțin speriată.

-Tu ești Amanda Rich? M-a întrebat un polițist arogant.

-Chiar eu.

-Șeful tău e dat în urmărire generală.

-Tigrul?

-Chiar el, a spus imitându-mă.

-De ce?

-Trafic de droguri, dar tu știai asta deja.

-Hî?

-Nu contează nu de asta am venit.

-Și atunci de ce ați venit?

-Avem o propunere pentru tine.

-Propunere zici? Am spus trântindu-mă în scaunul Tigrului. Te ascult, am zis privindu-l cu superioriate și aprinzându-mi o țigare.

-Vrem să lucrezi pentru noi.

-Să ce? am zis tușind.

-Vrem să te angajăm la antidrog.

-De ce tocmai pe mine?

-Pentru că știm că tu ai furat diamantul Rich și știm că ai fost implicată intr-o grămadă de jafuri, spargeri și transporturi de mărfuri ilegale! Si-a trântit palmele grele pe masă făcându-mă să tresar.

-Atunci dovediți-o! Am strigat la polițistul arogant lovind masa, la fel ca el, privindu-l în ochi.

-Nu putem, a zis aproape șoptind. S-a retras.

-Atunci cred că sunt nevinovată.

-Uite Rich crede-mă că nu îmi pasă dacă ai fost sau nu implicată în alea, eu am fost trimis aici să îți transmit un mesaj și consider că mi-am îndeplinit treba acum aștept doar un răspuns.

-Poți să aștepți mult și bine.

-Vrei sau nu?

-Uite domnule polițist du-te și spune-i fraierului care te-a trimis că dacă vrea să vorbim să vină personal să mi-o ceară.

-Prea bine, o zi bună atunci, domnișoară Rich.

-Ei mai vi de acasă, la revedere am zis retrăgându-mă din "poziția de atac". Dacă mă mai enerva mult săream peste masă și îi dădeam doi pumni de nu se vedea. Polițistul arogant plecase iar restul maimuțelor au plecat și ele.

-Of, am exlamat trăgând aer în piept.

M-am mai învârtit prin birou și la un moment dat am auzit țipetele telefonului fix de pe masă. M-am îndreptat cu pași timizi spre e și am răspuns.

-B-biroul lui Damian Tores, am zis bâlbâindu-mă.

-Lasă prostiile Amanda, s-a auzit o voce din cealaltă parte a receptorului.

-Ce dracu Tigrule, unde rahat ai dispărut?

-Ascultă-mă, n-am timp de pierdut.

-Dar...

-La naiba Amanda, ascultă-mă. Am plecat din țară fiindcă m-au cam descoperit și nu pot să mai stau, voi dispărea o vreme din peisaj, trebuie să te ocupi tu de local și de câteva afaceri mărunte.

-Dar..

-Amanda mi se ascultă telefoanele nu pot vorbi mult. Nu trebuie să faci prea multe, localul e ușor de manevrat iar afaceriile sunt mărunte, dacă nu te descurci o întrebi pe Ashley sau pe Mark.

-Nici gând să vorbesc cu Ashley.

-Nu conteză am încredere în tine trebuie să închid o să te mai sun. Apoi am auzit un bip prelung și am pus receptorul jos.

-Azi sunt toate cu susul în jos? M-am întrebat singură.

-Depinde de tine am auzit o voce în spatele meu.

-Diamond ce cauți aici?

-Vroiai să vorbești cu șeful nu? Ei bine aici mă aflu.

-Oh, va fi o zi lungă...