Hoața de diamante

Capitolul 14

-          Mâine e prima înfăţişare. Nu eşti îngrijorată?

-          De ce aş fi? Ştiu că sunt nevinovată.

Ochii lui albaştrii mă studiau atent. Eram în camera cu pereţi albaştii decojiţi, alături de fratele meu vitreg de mai bine de 2 ore, punându-ne întrebări despre viaţa noastră, doritind să aflăm cât mai multă informaţie. Era o persoană plăcută. După atâţia ani de singurătate, mă bucuram că am în sfârşit cu cine să îmi impart dramele adolescentine şi viaţa tulburătoare pe care am dus-o. Clark mă asculta atent şi nu mă întrerupea ca să ceară mai multe amănunte, se mulţumea cu ceea ce primea şi eu eram fericită că nu trebuie să dezgrop în totalitate trecutul. La rândul lui îmi povestea de aventurile din liceu, copilăria strictă impusă de mama sa şi faptul că şi-a luat zborul de acasă înainte să împlinească 17 ani. E proprietarul a 2 restaurante, are o iubită de 27 ani, un apartament în Palm Beach şi un papagal cu care îşi petrece timpul atunci când Stephanie e plecată, ea  lucrează ca stewardesă. Nu îşi poate compara banii cu averea tatălui său dar e fericit alături de ceea ce are. Plănuieşte să se însoare, dar vrea să mai strângă nişte bani ca să îi poate oferi soţiei nunta de vis pe care şi-o doreşte.

-          Mi-a spus de atâtea ori că m-ar lua şi mâine, îmbrăcată în jeanşi şi haina de stewardesă cu 3 flori rupte din faţa primăriei în mână. Am râs ca o idioată la această aluzie. Mi se părea magnific faptul că o cunoştea de nici 5 luni şi voiau deja să se căsătoarească.

-          Nu ştiu de ce dar de cum am văzut-o am ştiut că ea are să fie mama copiilor mei.

Am avut grijă ca el să nu ştie prea multe despre mine şi evident a venit şi întrebare a esenţială, ce am făcut în noaptea în care tatăl lui a fost ucis? Nu aveam de ce să mă simt vinovată, am ştiut că nu i-am făcut nimic senatorului. I-am spus ce am făcut în noaptea aceea şi fără mari bătăi de cap a înţeles.

-          Uite vreau să fiu sincer cu tine mi-a spus el pe picior de plecare. Vreau să ştii că am de gând să investighez de unul singur cazul ăsta, nu vreau ca nimic să fie muşamalizat şi te asigur că sunt multe persoane care vor dori asta. Mama şi sora mea se vor da peste cap ca să te bage în închisoare, de asta să fi sigură. Dar vreau să înţelegi bine ce am de spus, dacă se dovedeşte că eşti nevinovată, te voi scoate eu însumi din închisoare, dar dacă nu... Mă uitam cu ochii mari la el aşteptând parcă cu frică să termine ceea ce avea de spus. Dacă nu nu voi ezita să cer pedeapsa maximă pentru tine. Mi s-a pus un nod în gât auzind asta. Pedeapsa maximă. Ce însemna pedeapsa maximă? Închisoare pe viaţă sau condamnare la moarte?

-          La revedere Amanda a fost o plăcere să te cunosc şi să văd că nu eşti persoana pe care familia mea o descrie. Sper să ne revedem în condiţii... mai bune. A spus oferindu-mi un zâmbet strălucitor şi foarte cald. M-am ridicat în picioare la rândul meu şi întins mâna în semn de salut. Dar m-a ignorat complet, în schimb am primit o îmbrăţişare zdravănă, prietenoasă, familială, ca de la frate la soră.

M-am întors câteva minute mai târziu în celula mea însoţită de acelaşi gardian care nu scotea niciun cuvânt. Înainte să ies din camera cu pereţii scorojiţi am fost întâmpinată de director care m-a rugat ferm să nu pomenesc o clipă de ceea ce s-a întâmplat acolo şi nici de persoanele care m-au vizitat.

Am fost de acord gândindu-mă că mama lor poate nu ştie de vizita primită şi că aici pereţii au ochi şi urechi peste tot. I-am mulţumit şi am plecat îngândurată. Spre marea mea fericire Athena şi Minerva nu au venit să mă vadă la infirmierie, gândindu-se că probabil nu mă simt bine netrimiţând pe nimeni să le anunţe să vină, iar majoritatea deţinutelor erau ori deja scăpate de acolo ori prea pline de sedative ca să îmi observe absenţa. M-am pus în pat gândindu-mă încă la ceea ce a spus Clark: nu voi ezita să cer pedeapsa maximă pentru tine. Dar nu eram vinovată... nu-i aşa? Şi totuşi... dacă eram găsită vinovată? Nu aveam alibi, am aflat abia câteva zile mai târziu că presupusa prietenă a mamei era de fapt Julieta Richmoore, soţia tatălui meu şi mama celor 3 fraţi ai mei. Şi pe deasupra chiar fusesem în casa lor.